Recent, la Cluj, liderul UDMR, Marko Bela s-a întâlnit cu pre­fecţii şi subprefecţii desemnaţi, precum şi cu consilierii judeţeni şi locali aleşi din partea UDMR-ului. Reuniunea a avut drept scop dez­baterea reorganizării administrative în teritoriu, o problemă într-ade­văr prioritară, având în vedere că de la revoluţie încoace nu s-a prea făcut nimic pe linia descentralizării, a autonomiei bugetare şi a re­structurării unor instituţii ce nu prea au obiect de activitate sau îl au cam pe acelaşi, câte două-trei direcţii ori inspectorate ce taie frunză la câini. Ce să mai vorbim de "concurenţa" Prefectură - Consiliul Ju­deţean, în administrarea judeţului. Deci, până la un anumit punct, suntem de acord cu propunerile UDMR privind descentralizarea şi autonomia locală. Cât priveşte autonomia teritorială şi reorganizarea administrativă, ori aşa-zisa redesenare a regiunilor de dezvoltare, problemele sunt de discutat şi, mai ales, de analizat. UDMR-ul vrea mai multe regiuni economice de dezvoltare şi mai bine delimitate pentru a fi compatibile. De exemplu, zice Marko Bela, "judeţul Con­stanţa, aflat la mare, nu este compatibil cu judeţul Vrancea, care este la munte". Ce criteriu o fi folosit domnul Marko pentru a stabili compatibilitatea nu ştim. Cert este că cele două judeţe sunt chiar complementare şi în ţara noastră nu pot fi toate judeţele de câmpie, ca în Ungaria sau de munte ca Harghita şi Covasna. Avem o ţară minunată, cu munţi şi câmpii, cu mare şi cu dealuri şi nu cred că re­lieful este un criteriu într-o strategie de dezvoltare economică re­gională.
    Problema este alta. Probabil că UDMR-ul, care are acum 4 pre­fecţi şi opt subprefecţi, în judeţele ce compun 4 regiuni de dez­vol­tare, deci în 12 judeţe, se gândeşte că ar fi bine ca cei 12 demnitari din teritoriu să aibă în grijă vreo şase regiuni de dezvoltare, câte 2 judeţe pentru fiecare, ceea ce ar însemna tot o împărţire pe criterii etnice, adică tot autonomie teritorială, dar altfel făcută, mai diplo­matic şi fără scandal. Iar din toată această reîmpărţire, cel mai grav ar fi afectată regiunea a VII Centru, cu sediul la Alba Iulia, ce cu­prin­de judeţele Alba, Sibiu, Braşov, Harghita, Covasna şi Mureş. Es­te clar că o reorganizare ar însemna ca judeţele Harghita, Covas­na, Mureş şi probabil Braşov să formeze altă regiune. Una sau do­uă. Ar rămâne judeţele Alba şi Sibiu, cu sediul în... Aici este pro­blema. Sibiul este un oraş german, are o infrastructură mai bună (in­clusiv aeroport ce se va moderniza) şi este şi un centru cultural de care s-au îndrăgostit mulţi lideri europeni. Alegerea Sibiului ar fi însă tot una pe criterii etnice. Ce avantaje are Alba Iulia? Are, în pri­mul rând, de partea sa istoria, fiind un simbol naţional, de care şi-au bătut însă joc prea mulţi, mai ales după 1944, când oraşul a fost pus la zidul infamiei şi subdezvoltării, tocmai pentru că cei care au ajuns la putere, comuniştii, au fost în majoritate unguri. Aşa că Al­ba Iulia şi 1 Decembrie 1918, le-a stat în gât celor care au mai re­desenat regiunile şi au creat Regiunea Autonomă Maghiară.
    De abia în 1968, când s-au reînfiinţat judeţele, Alba Iulia a fost pusă de un român oltean (ca şi odinioară de un alt oltean mult mai viteaz), pe coordonatele unei dezvoltări economice pe care o merita din plin. Acum, se pune problema unei noi reorganizări, pe regiuni nu atât administrative, cât economice. Şi nu cred că ar trebui ca ci­neva să-şi bată joc de Alba Iulia, cum a făcut-o între 1944 - 1968. Ar fi mare păcat şi mai ales o mare nedreptate istorică ca cineva şi mai ales liderii UDMR-ului, nesătui în goana după privilegii, să sfi­deze Alba, o regiune mai dezvoltată economic şi mai bogată ca toa­te judeţele ce compun actuala Regiune a VII - Centru, pentru că cine are cele mai mari zăcămite miniere de aur, de cupru şi uraniu ori de sare, păduri şi vii, ori munţi şi râuri, investiţii de amploare, ce să mai vorbim de istorie, cultură şi tradiţii populare, ori potenţial tu­ristic?
    Aşa că, Alba trebuie să rămână un judeţ înfloritor iar Alba Iulia o capitală regională europeană, drum pe care a pornit cu succes mai ales în ultimii ani. Pentru aceasta trebuie să lupte şi miniştrii din Al­ba şi parlamentarii şi liderii judeţului. Dacă nu o fac, mai bine îşi trag un glonte în cap, căci oricum tot vor împărtăşi soarta lui Avram Iancu, Horea, Cloşca şi Crişan sau Mihai Viteazul, pe care tot un­gurii i-au pus la punct. Să sperăm totuşi că nu se va repeta istoria!