Conform unui sondaj realizat de câteva societăţi de brokeraj şi publicat de revista eFinance în primul număr din acest an, 58,66% dintre intervievaţi doresc să investească în acţiuni, 8, 95% rămân fideli băncilor sau titlurilor de stat (deşi, după ultimele declaraţii guvernamentale se pare că Guvernul Tăriceanu va fi zgârcit cu emiterea de titluri de stat), iar 8,49% vor pune banii la fondurile de investiţii. Numai 1,25 % vor investi în obligaţiuni, iar 17,55% vor miza pe investiţiile imobiliare.
    Fără a fi economist, dar ocupându-mă de câţiva ani de sectorul economic, voi scrie despre investiţia în acţiuni, adică investiţiile la bursă (fie ea Bursa de Valori Bucureşti, fie RASDAQ). De ce? Pentru că mai mulţi cititori ne-au întrebat cum pot contacta Broker SA, firma care ne oferă informaţiile pentru rubrica "Săptămâna bursieră". Pentru a nu-i ţine în suspans, iată şi mult doritele date: hotelul Transilvania din Alba Iulia (intrarea prin lateral în partea dreaptă), tel. 815573 - mai multe informaţii de contact puteţi afla la adresa Internet http://albabusiness.albaportal.net, secţiunea Ser­vicii), director Radu Dreghiciu. De ce am pomenit numele directo­rului? Pentru că anul trecut mi-a zis: "Vino cu 100 de milioane şi te fac bogat!" Cum tipul e tânăr şi cu simţul umorului (observaţi că n-am zis "Domnia-sa", cum e moda de vreun an să-i zici oricărui tiriplici câştigat la belciuge), eu i-am promis ferm că în momentul când voi câştiga la Loto câteva zeci de miliarde de lei, primul drum îl fac la el, cu 100 de milioane, ca să mă facă bogat! Ei, şi-acum să explic ce-am vrut să zic.
    Ca să nu fiu suspectat de cine ştie ce interese obscure, trebuie să precizez câteva lucruri. Primul ar fi că pe linie de presă am colaborat numai cu Broker SA, indiferent de director, fiindcă a fost singura firmă de brokeraj care s-a oferit să ne dea informaţii gratuite pentru cititori (şi singura din Alba care a rezistat în piaţă şi când bursa a mers prost). Al doilea este că tot la Broker am apelat când mi-am vândut acţiunile de la SIF 4, iar directorul de-atunci, Cristi Bârleanu, mi-a zis: "Mai aşteaptă fiindcă vor creşte". Ceea ce s-a şi întâmplat, dar eu atunci aveam nevoie de bani, aşa că le-am vândut. Al treilea, pe d-l Ionuţ Popescu, actualul ministru de Finanţe, l-am cunoscut pe vremea când era Ionuţ Popescu, redactor-şef la revista Capital. L-am cunoscut prin intermediul nevesti-mii, care câştigase un concurs de redactori la respectiva revistă economică, iar tipul venise în biroul redactorului-şef adjunct Ioan Mărgărit (care acum este editorul siteului revistapresei.ro) ca să vadă dacă au bătut palma. Pentru curioşi, n-au bătut-o fiindcă trebuia să se mute în Bu­cureşti iar revista nu putea asigura apartament de 3 camere cu apo­metre, dar a rămas colaboratoare la solicitarea lor şi a fost plătită domneşte.
    Şi acum să revenim la chestiile tehnice. Întâmplarea şi curiozi­tatea mea au făcut să fiu prezent la un seminar de la AISTEDA, la începutul anilor '90, unde un fost broker ne-a explicat cum se pot câştiga şi pierde averi la bursă. Şi n-am uitat lecţia. Cum n-am avut niciodată bani de prisos, nu mi-am permis să joc (fiindcă acesta e termenul corect) la bursă, nici la fondurile de investiţii. Dar cei care au şi sunt dispuşi să rişte, ar fi fraieri să n-o facă. Fie şi ca exerciţiu intelectual, fiindcă ar trebui să citească şi presă de specialitate. Dar cei care vor merge la bursă ca la Stoica, SAFI, FNI e clar că vor ieşi în pierdere. De asemenea, bursa le e contraindicată celor ca mine, care-şi drămuiesc banii de la salariu la avans şi la copâr­şeu. Dacă vreunul dintre aceştia vrea să joace la bursă îi amintesc câteva episoade: crahul de la sfârşitul anilor '80 (parcă prin '88, că nu mai ştiu exact când am auzit de el la Europa liberă), spargerea balonului dotcomurilor din anii '90, ENRON (filmul v-a fost reco­mandat şi-n Unirea Programe TV) şi cel mai recent Deutsche Tele­kom. Iar aici fac legătura cu Ionuţ Popescu şi Tăriceanu fiindcă la Deutsche Telekom printre primii care a cumpărat acţiuni a fost actualul cancelar al Germaniei, care şi atunci era cancelar. El a cumpărat acţiuni ca să dea exemplu. Totul a fost mişto atâta timp cât acţiunile au crescut. Însă după vreun an oamenii obişnuiţi s-au trezit că banii de înmormântare şi cei pentru şcolarizarea copilului (şi nu sunt figuri de stil, ci crunta realitate) au dispărut odată cu prăbuşirea acţiunilor. Dacă vreţi, la noi cel mai clar exemplu este Dracula Parc. Cât mai valoarează acele acţiuni şi unde se pot va­lorifica? Pentru cei ce-au uitat, le amintesc eu (că nu uit şi nu iert) că atunci s-a anunţat public că şi premierul (de pe vremea aceea, Doamne mulţam!) Năstase a cumpărat acţiuni.
    Sigur, AGA Bursei de Valori Bucureşti a decis în şedinţa extra­ordinară din 10 ianuarie transformarea acesteia în societate pe ac­ţiuni, scopul fiind ca BVB să devină cea mai performantă piaţă bur­sieră din regiune. Pasul următor este absorbţia Bursei Electronice RASDAQ (despre care se discută de cel puţin un an, încât am uitat ce-nseamnă RASDAQ, siteul www.rasd.ro nu ne lămureşte, iar Radu Dreghiciu probabil că doarme când scriu eu) - piaţa secundară de acţiuni - şi a Bursei Monetar-Financiare şi de Mărfuri Sibiu şi după aceea crearea Depozitarului Central şi constituirea Fondului de Compensare a Investitorilor. Însă, până atunci, nu uitaţi că bursa nu este nici SAFI, nici FNI, dar nici CEC!