A trecut iată deja ceva mai mult de o lună de zile de când Ro­mânia are un nou guvern. Unul în care şi-a pus speranţele de mai bine. Unul care, alături de ceilalţi reprezentanţi ai actualei Puteri, să nu poată fi suspectat de corupţie, ba chiar să o combată. Lupta împotriva corupţiei este de aceea prioritate zero pentru tandemul Băsescu-Tăriceanu. Foarte bine. O altă prioritate a fost cota unică de impozitare de 16 la sută. Rapiditatea cu care ea a fost pusă în aplicare era menită de calculul politic să arate românilor că nou instalaţii în palatele Puterii sunt oameni hotărâţi, care ştiu ce au de făcut şi fac, nu se încurcă, nu ne duc cu vorba. Aşa cum nu-i duc cu vorba nici pe pensionarii cărora le-au promis electoral că le vor recalcula (a se citi majora) pensiile încă din acest an, nemaifiind nevoie să aştepte până în anul 2006, aşa cum propunea coruptul şi hulitul PSD.
    Dar iată, a trecut delegaţia Fondului Monetar Internaţional pe la noi şi nimic nu mai este aşa cum ne-am înţeles cu guvernul. Golul lăsat de cota unică în bugetul statului este suficient de mare, încât pentru acoperirea lui să se recurgă la un val de alte biruri: de la dublarea impozitului pentru microîntreprinderi, la renunţarea scăderii cu două procente a dărilor pentru asigurările sociale, majorarea cu zece la sută a impozitului pentru câştigurile din operaţiuni bursiere şi pentru dobânda bancară... Şi enumerarea ar putea continua. Cel mai tare lovesc însă scumpirile la carburanţi, energie termică şi electrică, gaze naturale, majorarea accizelor. Iar, mai nou, se pune chiar problema majorării TVA. Toate acestea vor face ca cele câteva sute de mii câştigate la salariul mediu prin aplicarea cotei unice să se evapore. Am putea numi deci cota unică drept o gafă, cu atât mai mult cu cât această măsură trebuia dublată de măsuri drastice pentru reducerea evaziunii fiscale. Ele lipsesc. A spus-o nemulţumit chiar preşedintele. Dar ce folos dacă ministrul Finanţelor Ionuţ Popescu crede că ne vom descura. De la un ministru nu ne aşteptăm să "creadă" ceva, ci să ştie. Credinţa se manifestă în altă parte.
    Nici pensionarii nu pot spera că vor primi, cu toţii, pensiile re­cal­culate în acest an. A sugerat-o FMI confirmând că foştii guver­nanţi ştiau ei bine ce spun propunând anul 2006. O altă gafă. Dar ministrul Muncii "crede" şi el că ne vom descurca.
    Cât despre lupta anticorupţie... E un adevărat spectacol care ţine cu sufletul la gură întreaga opinie publică. Nu atât din pricina per­soanelor grele chemate la audieri, cât mai ales din pricina ieşirilor preşedintelui-jucător care a lăsat baltă principiul separaţiei puterilor în stat. Şi, în afară de presă, nu a fost atenţionat de nimeni, nici măcar de segmentul liberal al guvernării, de la care ne-am fi aş­tep­tat să ştie că acest principiu este tocmai unul dintre funda­mentele liberalismului şi abia pe această filieră un fundament al democraţiei. Nesocotirea legii, chiar şi într-un scop nobil, este un pericol pentru atât de doritul stat de drept.
    Sunt doar câteva dintre gafele de care am avut parte, dar sunt gafe serioase. Nu putem decât să sperăm că ele au drept cauză stângăciile începutului, că vor dispărea din acţiunea guvernamentală cât mai curând pentru că, dacă se continuă aşa, vom avea parte chiar de perfecţionarea lor (exerciţiul naşte măiestria) şi edificarea unei adevărate arte a gafei.