La mijlocul lunii ianuarie, tolăniţi în fotolii comode, reprezentanţii Alianţei DA mai ciocneau cupele de şampanie în cinstea câştigării alegerilor generale şi prezidenţiale. Moţăind alene lângă soba în­cinsă, ei ascultau o poveste frumoasă pe care IMAS le-o şoptea la ureche. Coaliţia aflată la guvernare deţinea 66 la sută din sufragiile celor chestionaţi în urma unui sondaj de opinie efectuat în perioada 14-21 ianuarie 2005, iar preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu practic nu aveau rivali, primul cu 73 la sută, iar cel de-al doilea cu 64 la sută. Era perioada fastă în care Executivul câştigase bătălia pentru impunerea cotei unice de im­po­zitare de 16 la sută, şeful statului arăta nuiaua celor de la Interne, iar Mischie, Iacobov, Tender şi Sechelariu ridicau ratingul la pos­tu­rile tv cu un dute-vino continuu pe uşile Parchetului Naţional Anti­co­rupţie.
    La celălalt capăt al tunelului, PSD-ul, erodat puternic în urma ce­lor patru ani de guvernare abuzivă şi măcinat de nesfârşitele lupte intestine, abia mai aduna 19 la sută, în timp ce liderii săi, Adrian Năstase şi Ion Iliescu, aveau doar 27, respectiv 22 la sută din porţia de încredere pe care le-ar fi putut-o acorda potenţialii alegători.
    Acum câteva zile a fost dat publicităţii un alt sondaj, realizat de CSOP, în intervalul 26 ianuarie - 2 februarie 2005, care aduce câ­teva elemente noi, de care musai trebuie să se ţină seama. Cu toate că Băsescu şi Tăriceanu rămân personalităţile politice care se bucură de cea mai mare încredere, preşedintele, cu 62,7 la sută şi primul-ministru, cu 60,7 la sută, încrederea acordată de electorat se află într-un picaj alarmant. Şi Adrian Năstase cunoaşte un recul, ce-i drept foarte mic, dar marea surpriză rămâne Ion Iliescu, fostul şef al statului realizând cea mai spectaculoasă ascensiune, adău­gând... 6 procente, depăşindu-şi colegul de partid! Dacă în urmă cu aproape două săptămâni, la sediul Alianţei PNL-PD era, după cum am spus-o, cald şi bine, se pare că gerul din zilele precedente a strecurat fiori de gheaţă pe sub uşile întredeschise, căderea în opinia electoratului fiind de 20 de procente, jumătate din cei care şi-au pierdut încrederea în "portocalii", întorcându-se spăşiţi lângă PSD, care are acum o cotă de 29,3 la sută! Luând de bune mă­surătorile celor două institute sociologice, şi nu avem nici un motiv să ne îndoim de veridicitatea lor, aflăm un declin de popularitate pentru PNL şi PD, iar în cazul în care nu se vor produce acţiuni spectaculoase pe linie guvernamentală, în următoarele luni vom consemna scăderi şi mai accentuate. Nu este mai puţin adevărat că la data publicării rezultatelor sondajului IMAS, nu se ştia nimic despre scandalurile politice care au dus la excluderea grupului Guşă din PD, nici de amestecurile brutale ale şefului statului în viaţa partidului pe care l-a condus, de nemulţumirile liberalilor la desemnarea lui Adriean Videanu drept candidat al Alianţei pentru primăria Capitalei, în detrimentul lui Ludovic Orban şi mai ales de scandalul imobiliar în care Traian Băsescu este acuzat că a cum­părat un apartament prin mijloace mai puţin ortodoxe, preşedintele amânând să dea un răspuns imediat şi tranşant. Să mai adăugăm şi măsurile antipopulare anunţate ulterior de Executiv şi vom avea un tablou complet care justifică diferenţa dintre sondajele IMAS şi CSOP. Istoria lui 1996 pare să se repete obsesiv. Deşi mutilat, PSD-ul, care deocamdată nu reprezintă un partid de opoziţie cre­dibil, câştigă teren, iar Ion Iliescu, după ce a tranşat definitiv în fa­voarea sa lupta cu Adrian Năstase, avertizează că nu şi-a spus în­că ultimul cuvânt în politica românească.