Cu toate că aparent nu e o chestiune de interes local, alegerea primarului Capitalei are o miză care ne îndreptăţeşte să aruncăm şi noi un ochi critic asupra bătăliei. Face vâlvă în aceste zile de­sem­narea de către PSD-ul "albastru" a unui candidat cu sânge roşu, pitoresc dealtfel, Marian Vanghelie, "care este" un fel de "Bulă" po­litic, mai ales după lecţiile de gramatică elementară pe care Robert Turcescu i le-a dat în direct, la o oră de maximă audienţă. Să fie de râs sau de plâns? Cred că putem să trecem prin ambele stări fără reţinere. Dacă ne-am pierde şi umorul, cum oare am mai suporta şi viziona scena politică? E încă un exemplu că viaţa bate filmul, şi u­neori şi proza de calitate. Caragiale nu a avut norocul unei ase­menea muze. S-au spus multe despre această telenovelă: încă o dovadă că nu doar Alianţa duce lipsă de personalităţi, că liderii noş­tri politici ne sfidează şi ne desconsideră prea des, sau că există o criză acută de inteligenţă şi pragmatism la nivelul clasei politice. M-aş opri însă asupra unui alt aspect. Printre sofismele cu care sun­tem ameţiţi de la revoluţie încoace, este şi acela al "omului", al "gos­podarului", şi mai ales al irelevanţei politicii în administrarea u­nei comunităţi. Nimic mai periculos într-o ţară unde oricum politica e adeseori privită ca un rău necesar, şi asta de către cei îngăduitori, care chibiţează pe margine şi refuză o implicare activă. Apoi, în bu­nul obicei românesc, critică şi se miră retoric şi maliţios că "nu sunt oameni!". Dacă teoria omului gospodar, deasupra intereselor meschine, desigur, de partid, ar putea fi valabilă în comune, unde la o adică domn' primar poate pune mâna pe mătură, aplicarea ei în cazul oraşelor mari şi mijlocii nu ţine cont de realităţi şi de me­ca­nismele concrete ale administrării unui oraş. Nu neg şi nu mini­malizez importanţa omului de calitate. Am doar dubii că apolitismul este o opţiune reală şi realistă. În momentul în care te im­plici se cheamă că faci politică! Într-o definiţie larg acceptată politica în­seamnă organizarea nevoilor unei colectivităţi! A conduce o co­mu­nitate este în primul rând un exerciţiu politic, şi abia apoi unul strict gospodăresc. A­cest lucru este valabil mai ales când resursele sunt limitate, cum e cazul României în general, şi unde repartizarea a­ces­tora şi stabilirea priorităţilor sunt inevitabil opţiuni politice. Oricât de gospodar ar fi un om, un oraş nu e o fermă şi fără sprijin politic şi o viziune de ansamblu asupra dezvoltării urbei, care, ne place ori nu, tot politică înseamnă, rezultatele administrării pot fi în cel mai optimist caz unele de imagine. Am avut destule mituri locale în Ro­mânia, dintre care cel mai notoriu e Funar, despre care incredibil de mulţi români, clujeni sau nu, inclusiv oameni care habar n-aveau ce se întâmplă în Cluj, aveau curioasa tendinţă de a-i scuza insanităţile printr-o lozincă de genul "o fi nebun, da-i bun gospodar!". În realitate, Funar nu prea avea treabă cu primăria, iar Clujul nu era cu nimic mai breaz decât alte oraşe de mărime asemănătoare. Acelaşi risc există teoretic şi în cazul Vanghelie. Cum mulţi bucureşteni care nu stau în sectorul 5 habar n-au cum e acolo, e suficient să se repete cu ceva obstinaţie că omul n-o fi având el pedigree, dar e mare gospodar şi a făcut minuni în sectorul lui, ca mulţi oameni să ia acest lucru ca pe un adevăr peremptoriu. Media noastră e ex­pertă în crearea de false vedete şi de mituri care odată născute, pot avea viaţă lungă. Cât despre teoria că oamenii au conducătorii pe care îi merită, sau că Vanghelie e în definitv efigia miticului obişnuit, un om între oameni şi el, putem spune că aşa o fi, dar tocmai asta e buba! Cheia progresului social şi a emancipării unei comunităţi constă în capacitatea de a-şi pune în frunte oameni puţin altfel, mai buni ca media şi care devenind într-un fel simboluri, să influenţeze încet-încet societatea printr-un soi de feed-back. Ne putem eman­cipa nu alegând lideri care reprezintă media, ci lideri care pot fi mo­dele pentru ceea ce, într-un fel sau altul, fiecare dintre noi doreşte să devină!