Bucuria produsă de introducerea cotei unice de impozitare s-a stins deja sub valul reaşezării altor taxe, impozite şi accize prin ca­re guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu încearcă acum să umple golurile bugetare. Şi nu este vorba doar de "greaua moşte­nire" a guvernului trecut sau de condiţiile impuse de aderarea la Uniunea Europeană. Îndeplinirea cu orice preţ a unei promisiuni electorale nu face servicii nimănui. Nici măcar guvernului care în­cearcă să-şi ascundă pripeala sub astfel de justificări. Existenţa unui gol bugetar moştenit ar fi putut fi depăşită dacă guvernul nu s-ar fi grăbit. Cât despre condiţiile impuse prin negocierile de aderare, a spus-o recent fostul negociator şef Vasile Puşcaş, guvernul an­terior a avut un program de protecţie socială, acceptat de partenerii europeni, care să facă aceste creşteri suportabile. Acest program nu mai există, aşa că românii se vor descura cum vor putea, mai ales că deja ni s-a spus că, cel puţin în acest an, preţurile la toate produsele şi serviciile vor creşte, dar salariile vor stagna. Sărăcia bugetară indusă de cota unică se traduce şi în prima rectificare bugetară a acestui an, care va avea loc în luna martie şi va fi una negativă. Ne-a spus şi Fondul Monetar Internaţional că trebuie să cheltuim mai puţin. Ministrul Finanţelor, Ionuţ Popescu, nu a reuşit încă să convingă pe nimeni că un bun analist economic este şi un bun manager şi un bun executant. De la el am aflat doar că trebuie să mai strângem puţin din dinţi şi din curea.
    Nici lupta împotriva corupţiei, în ciuda generoasei idei, nu mai pare a aduce prea multe beneficii de imagine guvernului Tăriceanu. Ultimul scandal în care este implicat ministrul Justiţiei, Monica Ma­covei, stă mărturie. Din prea mult zel, ori din neştiinţă (că una e să stai şi să critici de la APADOR -CH şi cu totul alta să intri în joc) doamna ministru a reuşit să-şi ridice în cap, pe lângă membrii Con­siliului Superior al Magistraturii, şi pe procurorii Direcţiei de In­ves­tigare a Criminalităţii Organizate şi Terorismului, care au semnat un protest ce acuză imixtiunile şi presiunile ministeriale.
    Vedem astfel cum abia după două luni de la instalarea guvernului Tăriceanu, doi dintre membrii săi au reuşit contraperformanţa de a aduce aupra lor, dar mai grav, şi asupra întregului din care fac par­te, umbra îndoielii. Nu degeaba se zvoneşte că există posibilitatea înlocuirii lor, chiar dacă guvernul a negat-o. Dar, pentru că nu iese fum fără foc, nu cumva sunt ei ţapi ispăşitori, care vor fi primii sacrificaţi doar pentru restaurarea imaginii pozitive pe baza căreia Alianţa D.A. a câştigat alegerile? Pentru că nu doar Ionuţ Popescu este vinovat de bulversarea produsă de cota unică, aşa cum gre­şelile Monicăi Macovei au rădăcini în încrâncenarea cu care pre­şedintele Traian Băsescu cere rezultate într-un răstimp de 6 luni sub ameninţarea demiterii, dar şi în înverşunarea de a demonstra în continuare că PSD şi numai el este vinovat de tot răul din soci­e­tatea românească. Nu doar cei doi miniştri gafează. Putem no­minaliza şi Ministerul Sănătăţii sau pe cel al Culturii şi Cultelor în activitatea cărora există impresia de "deja vu", doar că greşelile lor nu sunt atât de vizibile. Zvonul posibilelor înlocuiri are implicaţii cu atât mai profunde cu cât el vine în condiţiile în care PSD nu s-a manifestat prea critic la adresa noii Puteri, preocupat fiind mai mult de cârncenele lupte interne. Ideea ţapului ispăşitor este cu atât mai credibilă cu cât, iată, ea vine chiar din interiorul Alianţei D.A.