Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, corupţia este o "stare de abatere de la normalitate, de la datorie; depravare, des­frâu, venalitate". Mai concret spus, corupţie înseamnă ca un func­ţionar public de la cel mai înalt nivel în primul rând să nu îşi onoreze obligaţiile de serviciu dacă nu primeşte un anumit favor şi, mai ales, o anumită sumă de bani. Corupţia nu este deci egală cu hoţia, dar este mult mai periculoasă pentru că ea macină şi distruge insti­tuţiile fundamentale ale statului care sunt puse să vegheze tocmai la păstrarea stării de normalitate. Adică justiţia, poliţia, administraţia centrală şi locală. Responsabilul suprem cu starea de normalitate a naţiunii este însă preşedintele acesteia. El are puterea de a face ordine în lumea afacerilor murdare, a desfrâului şi a jecmănirii cetă­ţeanului onest. Preşedintele Traian Băsescu se pare că a înţeles cel mai bine această menire primordială a unui şef de stat şi a tre­cut rapid la treabă. Primul şi cel mai important lucru pe care l-a făcut a fost acela de a pune capăt batjocorii cu banul public prin încredinţarea a tot felul de investiţii majore fără licitaţie. Nici un con­tract care vizează banii publici nu va mai fi încredinţat fără licitaţii, astfel că se va pune capăt alimentării cu banii ţării a tot felul de firme clientare susţinute de politicieni. Este, poate cea mai impor­tantă măsură anticorupţie, având în vedere că în următorii ani în România vor intra peste 10 miliarde de Euro, bani pe care nimeni nu mai are voie să-i investească prin contracte gen Bechtel, EADS şi Vinci, adică fără licitaţie, practică pe care UE o combate dar pe care din păcate, tot marile puteri financiare le-au exportat şi impus în România. Şeful statului a spus răspicat că nu va mai accepta "etichetări generale de ţară coruptă şi că orice politician vest-eu­ropean care va mai face astfel de afirmaţii va fi luat în considerare doar dacă nominalizează la ce se referă".
    Foarte corect şi de la obraz la obraz, aşa cum îi stă în fire, le-a spus-o preşedintele nostru celor care tot acuză această ţară, cu 6 milioane de pensionari şi 50 la sută din populaţie trăind la ţară, că ar fi o ţară coruptă! Nu ţara este coruptă şi dacă există, ca pre­tu­tindeni în lume, probleme, să nu uităm că cele mai mari tunuri le-au dat firmele care au beneficiat de contracte fără licitaţii în România şi cei care le-au favorizat astfel de metehne. Şi cum românii nu sunt proşti, chiar dacă (sau mai ales) sunt săraci, au învăţat repede, ca popor inventiv şi inteligent ce suntem, cum stă treaba cu banul public. Că aşa este o dovedeşte şi faptul că mai toate firmele de stat s-au orientat rapid în economia de piaţă şi au tras şi ele tunuri după tunuri prin sfidarea oricăror obligaţii financiare la bugetul sta­tului sau al asigurărilor sociale. Timp de 15 ani unele din ele nu au plătit nici un leu statului! Acum, preşedintele a ordonat să fie blo­cate conturile tuturor firmelor care au datorii la buget sau la fon­durile de asigurări şi să fie executate silit până se vor recupera banii. În fine, pentru că după revoluţie, cei mai intreprinzători şi mai prosperi oameni de afaceri au devenit foştii securişti, ei fiind aceia care au răspuns de firmele de comerţ exterior, preşedintele a cerut şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a decis să fie desecretizate dosarele securităţii inclusiv a Intreprinderii de Comerţ Exterior, prin care Ceauşescu şi partidul său făceau afaceri iar cei care răs­pundeau de ea, avere, cum a fost acuzat că a făcut şeful acestei intreprinderi, adică preşedintele PUR, Dan Voiculescu. Se speră ca odată cu ridicarea vălului secretului de stat de pe arhivele Securităţii să se facă lumină în multe din misterele dispariţiei Conturilor lui Ceauşescu şi a celor câteva miliarde de dolari excedent bugetar la momentul revoluţiei din 1989.
    Oricum, prin recentele măsuri, preşedintele Băsescu a dat o di­mensiune mai concretă bătăliei anticorupţie şi totodată, a dat un semnal celor de la Uniunea Europeană, ca să nu mai dea dovadă de ipocrizie, atunci când insistă să facă România o ţară coruptă! Tot înainte, domnule preşedinte!