Printre declaraţiile fulminante făcute în ultima vreme de dl. Ion Iliescu se numără şi aceea potrivit căreia d-na Monica Macovei "ac­ţionează arbitrar", manifestând "agresivitate" şi "ostilitate" faţă de struc­turile Justiţiei. Biata, neprihănita noastră Justiţie, pe care o cre­deam supusă structurilor statului mafiot, este violentată, iată, de noul ei ministru, iar autorul acestei patetice sentinţe nu-i nimeni altul decât omul care, prin poziţiile sale publice din vremea în care era preşedintele României, ca şi prin intervenţiile devenite publice după plecarea de la Cotroceni, a contribuit din plin la acreditarea i­deii că Justiţia, la noi, este în slujba puterii politice, independentă numai faţă de dreptate şi adevăr. Cu toată părerea de rău pentru oamenii oneşti din domeniu, aceasta este percepţia românilor asu­pra Justiţiei din ţara noastră dar şi percepţia Europei în care nu ne vom putea integra înainte de a demonstra că anticorupţia nu este doar o vorbă goală ci un bisturiu ajuns în mâna unui chirurg com­pe­tent, responsabil şi dedicat salvării marelui bolnav care a devenit România după 50 de ani de comunism şi după alţi 15 ani de jaf al avuţiilor sale intrate în buzunarele câtorva sute de afacerişti şi poli­ticieni fără lege şi fără Dumnezeu.
    Dar cum a reuşit Monica Macovei să stârnească mânia ex-pre­şedintelui Ion Iliescu? Ea a cerut verificarea modului în care doi pro­curori au instrumentat hiper-mediatizatul dosar "Cocaină pentru VIP-uri". De ce? Pentru că mai multe ziare centrale de mare impact au afirmat că din respectivul dosar au dispărut probe. Mai precis probe care îl incriminau pe Ion Alexandru, fiul celebrului Ion Ţiriac, acuzat de trafic şi de consum de droguri. Ce ar fi trebuit să facă d-na ministru în această situaţie? Să-şi astupe urechile şi să lase lucrurile în plata Domnului, pentru ca nu cumva să deranjeze cuibul de viespi? Păi de 15 ani încoace numai asta s-a făcut iar semnul că el, cuibul, s-a simţit ameninţat e chiar isteria stârnită de un gest perfect normal al ministrului Justiţiei. D-na Macovei a fost acuzată că încearcă să-i intimideze pe procurori, că face presiuni asupra judecătorilor, că influenţează deznodământul unui proces aflat pe rol. Au fost invocate separaţia puterilor în stat şi inamovibilitatea judecătorilor iar Ilie Botoş s-a făcut purtătorul de cuvânt al unor pro­curori care au început să ţipe ca din gură de şarpe că sunt presaţi, stresaţi, persecutaţi de noua putere, stârnind mila d-lui Ion Iliescu. "Este surprinzătoare atitudinea ministrului Justiţiei. A fost campi­oa­na unor acţiuni, reclamaţii la unele instituţii europene în legătură cu intervenţiile din partea structurilor de stat. Ce se petrece de două luni de zile nu s-a întâmplat în 15 ani de democraţie", a punctat au­torul moral al mineriadelor care au aruncat de mai multe ori Româ­nia la marginea civilizaţiei. Nici nu ştii ce să faci, să râzi sau să plângi, în faţa acestei imense imposturi. Care va să zică, problema Justiţiei din România este Monica Macovei şi nu odioasa cârdăşie dintre unii oameni ai legii şi mafioţii care au sufocat România cu tentaculele caracatiţei lor blestemate. Atenţie, cu cât cârdăşia este mai mare, cu atât ţipetele celor care se simt atinşi în onoarea lor de gestionari ai dreptăţii sunt mai puternice şi mai stridente.