Asistăm, în ultima vreme, la adevărate întreceri între deputaţii de Alba pentru a-şi deschide cât mai multe birouri parlamentare în judeţ, respectiv la Alba Iulia, Blaj, Sebeş, Aiud, Câmpeni, Cugir, Ocna Mureş. Desigur că nu ar fi nimic rău în faptul că aleşii noştri doresc să fie mereu aproape de cetăţeni, să-i ajute în soluţionarea problemelor pe care le au, ori pur şi simplu să le dea un sfat. Legătura cu terenul este apoi o sursă de inspiraţie pentru iniţierea unor proiecte de legi sau pentru perfecţionarea şi îmbunătăţirea celor existente. Toate bune şi frumoase la prima vedere, numai că această avalanşă de birouri parlamentare parcă prea seamănă cu o mai veche practică în politică, moştenită de la alţi activişti de partid. Şi atunci, politicienii mai răsăriţi erau trimişi în teren, la ţară îndeosebi, să-i îndrume pe ţărani cum să cultive pământurile şi cum să-şi înmulţească animalele pentru a le contracta cu statul. Practic însă, în afară de tăiatul frunzei la câini, vechii activişti nu prea aveau cu ce-i ajuta pe bravii noştri săteni, care primeau 12 la sută din producţie în cel mai bun caz şi un kg de zahăr, unul de ulei şi unul de salam, pe lună! Erau mai mult supravegheaţi decât ajutaţi, ba chiar şi încurcaţi căci primarii şi preşedinţii de asociaţii şi coo­pe­rative agricole trebuiau să se îngrijească şi de protocoalele to­varăşilor de la judeţ ori de la centru. Munca politică era însă pe primul plan şi pentru informarea cetăţenilor cu marile realizări ale regimului nu se precupeţea nimic.
    Din păcate, istoria se cam repetă, pentru că şi acum, în asaltul lor către cetăţeni, parlamentarii noştri, care în multe cazuri sunt şi lideri de partide, pun pe primul plan tot politica. Că doar cetăţeanul este alegător şi el trebuie să ştie că partidul, indiferent de culoare, este mereu alături de el, gata să-l înhaţe, adică fie să-l facă membru, fie simpatizant, că acesta-i scopul, esenţa muncii de parlamentar în teritoriu. Şi nici nu văd ce altceva pot face pentru comunităţi parlamentarii noştri. Că dacă puteau, asfaltau sau, mă rog, astupau cel puţin gropile din asfalt ori extindeau reţelele de apă şi canalizare din sate, comune şi oraşe. Dar, vor zice deputaţii noştri, aceasta nu este treaba lor, ci a primarilor. Şi au perfectă dreptate. Treaba lor ar fi poate să constate cum se aplică legile. De exemplu Legea Fondului Funciar, unde există atâtea milioane de procese, sau mii la nivelul judeţului Alba, în care sunt pe rol pro­blemele proprietăţii asupra pământului. Pentru că au făcut legi proas­te care se potrivesc ca nuca în perete cu realităţile şi pro­ble­mele ţăranilor. De 15 ani, Legea pământului (Legea 18, apoi Legea 2000, apoi Legea Lupu) se tot modifică, şi aceasta şi pentru că pe cei care le-au făcut, deşi au stat toată ziua în teren, nu i-a pre­ocupat împroprietărirea, fiind concentraţi doar pe problemele elec­torale.
    Prin această prismă îşi desfăşoară activitatea şi actualele birouri parlamentare, care sunt un fel de sedii de partid. Şi ca să nu fie aşa, ar fi mai bine ca parlamentarii să colinde primăriile, să mai participe la şedinţele consiliilor locale şi să stea de vorbă cu oamenii în sediile primăriilor, alături de primari, de directori de şcoli ori de patronii locali, pentru ca împreună să întreprindă ceva concret pentru comunităţile locale. Deşi nu acesta este până la urmă rolul şi obiectul muncii parlamentarilor. Dar dacă tot vor să muncească în teritoriu, atunci să o facă aşa cum trebuie, nu să se plimbe hai-hui prin judeţ pe la tot felul de birouri, parastase, serbări şi chiolhanuri şi alte protocoale, stricându-şi benzina şi maşinile prin gropile din oraşele şi comunele noastre, pe care de 15 ani nu le poate astupa nimeni, nici măcar cei care le-au adoptat în cam­paniile electorale! Poate că nu ar fi rău ca şi acum fiecare par­lamentar să adopte dacă nu un drum, măcar o groapă, că tot vin... anticipatele!