Sunt ani şi ani de subfinanţare a culturii şi învăţământului. Dacă protestele şi grevele profesorilor au reuşit să mai îmblânzească puţin uscatele minţi guvernamentale, astfel încât educaţia este cât de cât pe linia de plutire, nu la fel stau lucrurile în domeniul cul­turii. Adică în acel domeniu care ne-a făcut şi ne face cunoscuţi în lume la modul pozitiv. Enescu, Brâncuşi, Blaga, Eminescu sunt doar câteva dintre numele cu care ne mândrim, la care iată, facem apel pentru a ne promova imaginea, dar şi ideile. Sigur că domeniul culturii nu este unul direct productiv, dar nevoile - de la editarea de carte de orice fel până la organizarea unor manifestări culturale de amploare şi substanţă, dar şi cele legate de protejarea şi conser­varea imensului patrimoniu istoric şi arhitectural imobil - sunt foarte mari. La fel de sigur cultura, poate tocmai pentru că produsele sale nu sunt direct palpabile ori uşor comensurabile în seci date fi­nanciare şi statistice, a fost întotdeauna cenuşăreasa bugetului fie el de stat ori local. Dar parcă niciodată situaţia nu a fost atât de proastă ca în acest an. Însuşi ministrul de resort, Mona Muscă, recunoaşte acest lucru, 0,19 la sută din PIB pentru cultură este extrem de puţin. Atât de puţin încât în faţa solicitărilor soluţia pro­pusă este cea a finanţării pe proiecte. Numai că această soluţie es­te valabilă pentru selectarea manifestărilor culturale, pentru editarea de carte ori pentru promovarea unor programe culturale. Ea este cât se poate de ineficientă în domeniul monumentelor istorice, adică tocmai în acel domeniu unde finanţarea este cea mai necesară dar şi cea mai mare consumatoare de fonduri. Pentru acest an Pro­gramul Naţional de Restaurare avea iniţial la dispoziţie 140 de mi­liarde de lei. O sumă infimă dacă ne gândim la sutele de şantiere de restaurare deja deschise. Iar semnalele care ne vin de la Mi­nisterul Culturii şi Cultelor sunt alarmante, se pare că şi din a­ceas­tă firimitură s-a mai tăiat.
    Cât despre concursul de proiecte... Ideea este bună dar aplica­rea ei va ridica oarece greutăţi, pentru că în acest domeniu atât de sensibil sunt puţini cei care se pricep la întocmirea unui proiect eligibil Şi uite aşa, obiective şi teme de mare interes pot rămâne fără susţinerea financiară de care ar avea nevoie. Se vor pierde valori, dezinteresul publicului şi al administraţiilor locale faţă de acest domeniu se va adânci prin nepromovare, iar paragina va adăuga o nedorită tuşă asupra unor monumente istorice care vor ieşi sau nu vor putea fi incluse în atât de doritele circuite turistice văzute acum ca o soluţie pentru creşterea bunăstării unor comu­nităţi rămase fără alte soluţii economice.
    O altă soluţie propusă prin noul cod fiscal este cea care dă contribuabilului posibilitatea de a orienta 1 la sută din impozitul global spre o organizaţie non-guvernamentală. Aceasta poate fi şi din domeniul culturii. Dar câţi vor face acest gest? Câţi ştiu că îl pot face şi din cei care ştiu, câţi vor alege un ONG cu profil cultural, mai ales în actuala "emulaţie" de care se bucură acest domeniu? Ne aflăm într-un cerc vicios din care doar bunăvoinţa unui ministru, neexperimentat în domeniu (chiar dacă a fost membru al Comisiei de cultură a Camerei Deputaţilor), nu ne poate scoate. Ca în toate celelalte domenii este nevoie de voinţă politică. Doamna ministru ne-a promis că va propune la rectificarea bugetară creşterea su­melor alocate culturii. Îi dorim succes în persuadarea colegilor de guvern, dar... Poate că unul dintre proiectele pe care s-ar cuveni să le promoveze intens Ministerul Culturii şi Cultelor ar trebui să fie unul de cunoaştere a facilităţilor acordate celor ce investesc în acest domeniu şi a beneficiilor pe care cultura le poate aduce unui popor dar şi unui individ. Pentru că acest 0,19 la sută din PIB buget pentru cultură arată clar interesul dar chiar... gradul de cultură al celor care l-au aprobat şi al celor care îl acceptă.