De câteva zile bune confuzia domneşte în jurul dispariţiei celor trei jurnalişti români în Irak. În schimb bursa zvonurilor funcţionează impecabil, intoxicarea presei şi implicit a opiniei publice luând am­ploare. Arestarea lui Omar Hay­ssam a alimentat pe bună dreptate multe scenarii fanteziste, dar şi mai multe speranţe, majoritatea ziariştilor, dar şi a cetăţenilor au crezut firesc, că reţinerea anunţată chiar de Palatul Cotroceni reprezintă o rază de speranţă. Spunem "firesc", deoarece, dacă se adevereşte că omul de afaceri siriano-român este implicat în sechestrarea jurnaliştilor, arestarea lui ar fi constituit un semnal că cei trei se află în siguranţă. Aşa s-a ajuns la circul cu aterizarea lor pe aeroportul "Henri Coandă", devenit neîncăpător pentru sutele de reprezentanţi ai mass-media, dornici să asiste "live" la întoarcerea eroilor.
    Acum că totul s-a dovedit un bluff, se conturează clar mai multe ipoteze. Prima este cea indusă de autorităţile statului. Omar Hay­ssam este un nebun, fapt atestat de numeroasele sale internări prin clinicile de psihiatrie, care apelează la sluga sa, Mohamad Munaf, scot din ţară trei ziarişti, chipurile pentru nişte interviuri la cald în Irak, pe care-i răpesc, sperând că mediatizând excesiv cazul vor fi iertaţi de păcatele penale. Mai mult, apariţia arabului pe post de negociator, pe care răpitorii l-ar fi contactat pentru a solicita 4 milioane de dolari în schimbul eliberării ostatecilor ar fi doar un pretext pentru ca Hayssam să scoată din ţară o sumă importantă de bani.
    Al doilea scenariu emis în aceste zile acreditează versiunea că însuşi preşedintele Traian Băsescu ar fi ţinta unei acţiuni de com­promitere. Ca un făcut, chiar în ziua în care ziariştii au fost se­chestraţi, CURS dădea publicităţii un sondaj, din care reiese că peste 55 la sută din populaţie se opune prezenţei militare româneşti în Irak, iar şeful statului vizitează trupele din Bagdad, descindere neanunţată oficial, din motive de securitate. Răpirea este înscenată, dar cei trei sunt în siguranţă. Marie-Jeanne Ion este fiică de senator şi prietenă cu Munaf şi Hayssam. În momentele de confuzie şi panică, fata are destul timp să-l sune pe Dan Dumitru, directorul canalului de ştiri de la Prima TV şi să expedieze două SMS-uri. Deşi era pentru prima oară la Bagdad, iar afară era noapte, fata anunţă că se află în maşină şi se îndreaptă spre cartierul Hamiria. Mai mult, în secvenţele filmate şi fotografii, Marie-Jeanne este fardată, îngrijit pieptănată, iar băieţii arată destul de bine. A doua zi, Mircea Geoană ne îndeamnă de la televiziunea Al-Jazeera să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ca ziariştii să se întoarcă teferi acasă, iar Ion Iliescu afirma că retragerea trupelor din Irak s-ar putea lua în discuţie chiar în această vară.
    O altă variantă ar fi compromiterea fostei puteri. Undeva s-a aflat că trei jurnalişti români urmează să întreprindă o călătorie la Bag­dad, iar Mohamad Munaf urmează să-i însoţească. La Bucureşti se pune la cale răpirea, ştiut fiind că arabul este monitorizat, numele său apărând alături de cel al lui Omar Hayssam într-un dosar de spălare de bani. Se cunoştea de asemenea că Marie-Jeanne Ion este fiică de senator PSD şi că Hayssam era membru al aceluiaşi partid. I s-a înscenat repede telefonul de la aşa-zisul terorist, care condiţionează eliberarea celor patru în schimbul a 4 milioane de dolari. Toată lumea a dedus că această convorbire a fost înscenată pentru a se debloca toate conturile sirianului. Vârtejul zvonurilor îi implică ulterior şi pe senatorii pesedişti Ristea Priboi şi pe Viorel Hrebenciuc, tocmai în ideea de a înfunda şi mai mult fostul partid de guvernământ.
    Şi probabil lucrurile nu se vor opri aici. Scenariile se mai pot face la nesfârşit. Întrebarea este cine răspândeşte aceste zvonuri? Cui folosesc? Cine intoxică presa şi opinia publică? Păi tocmai asta vrem să ştim şi noi...