Sărbătoarea Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos a adus în aceste zile lumină şi multă bucurie în casele românilor, însă nu a putut înlătura tristeţea din sufletele lor. Bucuria marelui Praznic nu a putut fi deplină, deoarece inundaţiile catastrofale din vestul ţării au lăsat fără acoperiş deasupra capului mii de oameni. Potopul a măturat pur şi simplu în câteva clipe agoniseala de o viaţă a nenu­mărate familii. În localităţi precum Foeni, Otelec, Gătaia sau Cru­ceni apa a pătruns până şi în biserici, astfel că oamenilor nu le-a mai rămas la dispoziţie nici măcar locul sacru de rugăciune. Peste tot s-a înstăpânit apa, din mâlul căreia răzbate în prezent la su­pra­faţă doar miros urât, suferinţă şi durere.
    Îmbucurător este totuşi faptul că solidaritatea umană a renăscut şi acum, la fel ca în toate momentele de mare cumpănă. În toată Săptămâna Patimilor şi în zilele Sfintelor Paşti, poate cel mai mult au stăruit pe buzele românilor cuvinte precum CREDINŢĂ, SOLI­DARITATE, SPERANŢĂ. Poporul român, popor creştin greu încer­cat de-a lungul secolelor, s-a unit în credinţă şi s-a solidarizat mereu atunci când soarta sa a fost pusă la grea încercare. Aceas­ta, deoarece, aşa după cum spune şi Sfânta Scriptură - "Credinţa grăieşte prin faptele ei. Nu există credinţă adevărată fără roadele faptelor bune şi nici roade de fapte bune fără pomul credinţei". Iar faptele bune a mii, zeci sau chiar sute de mii de români nu au întârziat să apară. Mobilizaţi de imaginile şi apelurile repetate ale mass-media, de slujitorii bisericilor, care până şi în cadrul Slujbei Învierii au îndemnat credincioşii de pretutindeni să sară în ajutorul semenilor lor cu tot ce le stă în putinţă, românii au răspuns şi de această dată PREZENT. Peste tot în centrele marilor oraşe, în comune, în biserici şi în şcoli s-au înfiinţat puncte de colectare a ajutoarelor pentru sinistraţi. Fiecare după posibilităţi a donat alimente, articole de îmbrăcăminte, încălţăminte şi chiar bani. Une­le televiziuni naţionale au organizat emisiuni gen "Teledon", în ca­drul cărora au reuşit să adune de la oameni cu suflet şi cu dare de mână zeci de miliarde de lei, care vor ajunge cât mai grabnic la cei în suferinţă. Guvernul României nu a rămas insensibil şi a aprobat, în regim de urgenţă, alocarea a 60 de milioane de euro din banii primiţi de la Uniunea Europeană.
    Acestea au fost, am putea spune, primele impulsuri de soli­da­ritate ale românilor. De aici încolo însă credem că este nevoie de ceva mai mult. Miile de sinistraţi au primit deja hrană, apă de băut, îmbrăcăminte, însă cei mai mulţi au rămas tot sub cerul liber. Aşa după cum se subliniază şi în buletinele de ştiri, convoaiele cu aju­toare constând în alimente şi haine care au ajuns în zonele ca­lamitate sunt suficiente pentru o bună perioadă de timp. De acum, administraţiile locale şi toţi cei care doresc să ajute în continuare cu ceva ar fi bine să-şi canalizeze eforturile în colectarea fie de materiale de construcţie, fie de bani, care să fie folosiţi pentru pro­curarea celor necesare în vederea ridicării unor case noi celor rămaşi fără adăpost. Această idee s-a înfiripat deja şi în mintea unor demnitari şi conducători din judeţul nostru, primarul Mircea Hava declarându-ne că va acţiona, împreună cu cei din Primăria Alba Iulia şi din PD Alba, pentru a aduna bani şi materiale cu care să construiască una sau mai multe case noi pentru sinistraţi. Cre­dem că şi alţi demnitari, şefi de partide, primari vor face la fel. Pen­tru că toţi cei aflaţi acum în suferinţă vor avea linişte deplină doar atunci când vor fi din nou la adăpost în casele lor. De asemenea, cel puţin de această dată se impune ca Guvernul să urmărească îndeaproape efectuarea lucrărilor de îndiguire şi destinaţia banilor alocaţi, pentru ca aceştia să nu mai contribuie din nou la ridicarea unor vilişoare pentru diferiţi ştabi locali sau centrali.