Privită de sus, România arată acum ca un imens lac în care oameni ne­norociţi luptă din răsputeri să mai salveze ceva din agoniseala de o viaţă. Soluţii de ajutorare a celor năpăstuiţi sunt, numai că s-au găsit greu. Dar şi mai greu sunt puse în practică. Din păcate suntem docenţi la teorie. Se ştie cine a luat banii pe care trebuiau ridicate digurile şi ce s-a făcut cu ei, ce uşor puteam evita dezastrul dacă zăgazurile erau ceva mai înalte, ştim ce bune sunt pompele ungureşti, dar din păcate nu găsim mijloacele practice să ieşim din această situaţie. Şi ca de fiecare dată, atunci când este lezat interesul naţional con­stituim comisii parlamentare ori guvernamentale pentru depistarea celor vinovaţi, demarăm cercetări, anchetăm, deliberăm şi, până când se trag toate con­clu­ziile, iaca se retrag şi apele.
    Toate ca toate, dar cum se poate trece peste aroganţa şi mai ales indiferenţa autorităţilor? Nu cu mult timp în urmă, probabil cuprinsă de un acces de sin­ceritate ori de cinism necontrolat, purtătoarea de cuvânt a si­nistrului minister al mediului, Sulfina "Pompelor" a sintetizat în puţine cuvinte, dar relevante pentru actualii guvernanţi: "Dacă o să vedeţi numai lucrurile rele, o să aveţi ţara pe care o me­ritaţi." Reţineţi, vă rog, nu pe care o merităm, ci "pe care o meritaţi". Cu alte cuvinte vremelnicii locuitori ai Palatului Victoria şi prelungirile lor din judeţe au împărţit deja România în "ţara lor" şi "ţara noastră". Jumătatea unde sălăşluieşte răul e "a noastră". Jumătatea cealaltă, acolo unde se lăfăieşte binele, e... "a lor"!
    Banatul, Caraşul şi alte teritorii româneşti abia se văd de sub ape. Aici e "ţara noastră". Primul gospodar al României şi mâna lui dreaptă sunt la Ti­mi­şoara se stropşesc la bieţii oameni care dorm pe câmp, pentru că în "ţara lor", unde e cald şi bine, cel puţin în declaraţii, nu se acceptă târguieli, sub nici o for­mă. Aşa că vorba Tăriceanului: "doar nu vreţi să vă facem hotel". E "ţara voas­tră" n-aveţi decât să vi-l construiţi! Ruinele de la Foeni au ajuns loc de pelerinaj electoral. E "ţara noastră", însă cei veniţi nu se prea înghesuie să vadă casele distruse. "Veniţi să vedeţi casa mea, murdăriţi-vă puţin pe cizme", i-a strigat un locuitor premierului. Şi cu strigătul a rămas, pentru că şeful peste toţi miniştrii nu poate accepta noroiul şi mirosul de animale moarte. În "ţara lui" e mochetă pe jos şi sunt instalaţii de aer condiţionat.
    În "ţara lor", Cinteza scoate triluri fermecate, bolnavii au de toate, mai ales dacă-şi aduc mâncarea cu sufertaşul şi medicamentele în plasă. În "ţara noas­tră" însă, cântă... cucuveaua pe hornul spitalelor, ca să-l cităm pe Mircea Dinescu, iar pensionarii se calcă în picioare pe la uşile farmaciilor. Inflaţia, creş­terile de preţuri şi sporirea birurilor au pus stăpânire pe "ţara noas­tră". La "ei", un mi­nistru a câştigat peste 22 de milioane de euro în doar patru luni de... gu­ver­nare.
    Bine grăit-a purtătoarea de vorbe a Sulfinei, noi avem ţara pe care o merităm. De aici au plecat însă voturile care au creat "ţara lor" şi cea în care se simt atât de bine. Detaşarea este aşa de profundă, încât în doar patru luni au uitat com­plet de unde au plecat şi, mai ales, drumul pe care au ajuns acolo...