Lucian Blaga e mut ca o lebădă dar de acolo, de sus, de unde spiritul său ne-ar putea vedea, arătăm desigur jalnic prin prisma felului în care am ajuns să ne raportăm la marile noastre valori, ignorându-le sau chiar batjocorindu-le memoria. Iar asta până şi în cazurile în care operele sau capodoperele lor au reuşit să supravieţuiască marii razii comuniste. Ne lamentăm că Europa nu mai vrea să ne primească în eleganta ei casă, dar ce Dumnezeu să căutăm noi acolo când pare că nu mai suntem în stare să respectăm (mai) nimic din ceea ce stă la baza respectivului edificiu, începând cu legea pur şi simplu. Toată tevatura creată în jurul sălii de sport de la Lancrăm ar fi putut fi evitată dacă s-ar fi respectat legea. Atât şi nimic mai mult. Este ceea ce susţine şi scriitorul Ioan Buduca într-un convingător articol din "Ziua", în care arată că aşezământul din Lancrăm al lui Lucian Blaga (mormântul plus monumentul funerar) este înscris în registrul naţional al valorilor de patrimoniu, fiind protejat de Legea 422 din 2001. Această lege prevede că monumentele funerare au dreptul la o zonă de protecţie de 100 de metri. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că amplasarea la Lancrăm a mormântului lui Lucian Blaga a fost expresia voinţei testamentare a poetului. Încălcarea ei a fost sesizată în iulie 2004 de scriitoarea Marta Petreu şi semnalată ca o profanare într-un dosar cu 150 de materiale de presă. Mai mult decât atât, s-au redactat memorii şi scrisori deschise pe care Marta Petreu şi un grup de 350 de semnatari din elita intelectualităţii româneşti le-au adresat unui număr de 10 instituţii ale statului, în frunte cu preşedinţia României. Nimeni nu i-a luat însă în seamă, ba colac peste pupăză, în 19 aprilie 2005, Mona Muscă, ministrul Culturii şi Cultelor, a precizat că sala ar fi fost construită legal.
    În perioada imediat următoare, însă, d-na ministru a revenit asupra verdictului anterior, după ce a constatat că sala de sport nu avea aprobările necesare, lipsindu-i avizul indispensabil al Comisiei Regionale a Monumentelor istorice. În consecinţă, ea s-a adresat printr-o scrisoare primarului Sebeşului, Alexandru Dăncilă, cerându-i imperativ demontarea sălii şi instalarea ei pe un alt am­pla­sament. Într-o ţară normală, acest lucru ar fi fost suficient pentru oprirea lu­cră­rilor şi intrarea în legalitate ca şi pentru penalizarea celor vinovaţi de această situaţie. Cine sunt ei? În primul rând actualul deputat PSD Mugurel Sârbu care, pe vremea când era primar al Sebeşului, a autorizat construcţia sălii de sport, dând undă verde pornirii şantierului în cadrul marii întreceri iniţiate de şeful său, Adrian Năstase. Despre acest lucru, însă, aproape că nu se mai vorbeşte, car­toful fierbinte circulând cu viteză între Primăria Sebeşului şi Compania Naţională de Investiţii (CNI) care administrează lucrarea în acest moment. D-l Dăncilă se plânge într-una că demolarea sălii ar însemna bani pierduţi şi pentru primărie şi pentru CNI. Împreună cu Marta Petreu ne întrebăm şi noi de ce să fie plătită din bani publici o culpă clară a unor administratori de bani publici. "De ce nu sunt puşi ei să plătescă ilegalităţile pe care le-au făcut?"
    Întrucât e foarte puţin probabil ca instituţiile vizate să se autosesizeze, scrii­torul Ioan Buduca a lansat propunerea ca toţi cei 350 de protestatari faţă de pro­fanarea voinţei testamentare a lui Lucian Blaga să se constituie în parte civilă şi să facă plângere la Parchet, cerând penalizarea vinovaţilor cu suma care re­prezintă costul demontării halei. În presa de ieri, minis­trul Mona Muscă a lansat un comunicat dur calificând refuzul autorităţilor din Sebeş de a muta sala de sport de lângă mormântul lui Lucian Blaga drept "un abuz incalificabil". Pe de altă parte, d-na ministru le-a expediat scrisori preşedintelui României, mi­nis­trului Transporturilor, Gheorghe Dobre, şi prefectului de Alba, Cosmin Covaciu, "prin care i-am informat în legătură cu situaţia de la Lancrăm şi i-am somat să pună capăt fărădelegii". Ce să facă Traian Băsescu nu se spune în comunicat. Noi propunem ca preşedintele să înfiinţeze o celulă de criză pentru apărarea memoriei lui Lucian Blaga şi a altor giganţi ai culturii române. Iar dacă nici aşa problema nu va putea fi rezolvată, să le mutăm mormintele într-o ţară mai res­pectuoasă cu valorile ei. Una precum Franţa, Italia, Polonia sau Ungaria.

---