Petrecute la cald, la propriu şi la figurat, evenimentele de week-end nu au făcut altceva decât să scoată la iveală o înstrăinare mai profundă decât oricând între principalele partide aflate pe scena politică, între lideri de opinie, ori chiar între membrii unuia şi aceluiaşi partid. Convenţia PD de sâmbătă, cu alegerea sau confirmarea în funcţia de preşedinte a lui Emil Boc, a întărit aspectele între bun şi facil, între merituos şi amuzant, între evoluat şi banal, între înstrăinare şi segregare, ce au devenit destinul politicii noastre contemporane. Sentimen­ta­lismul (aici se pot găsi multe variante), care i-a reunit pe cei prezenţi într-un aproape singur glas, ar fi trebuit să treacă la o stare de conştienţă şi să gă­sească un teren comun de afirmare. Dar nu a fost să fie aşa. Cu jocurile deja făcute, cu lecţia învăţată pediştii şi-au ales liderul şi au schimbat macazul prin retragerea din Internaţionala Socialistă şi adoptarea unei orientări mai spre centru, populară. Cuvântările participanţilor au atins deseori limitele ridicolului în încercarea de a suplini în verb înţelepţia lipsă. Din respect pentru gândirea simplă şi profundă a semenilor renunţăm la unele citate demne de un Caţavencu. Pre­şedintele naţiunii a fost elogiat până la paroxism, un pedist îndrăznind să-l ase­muie cu alesul lui Dumnezeu la Cotroceni, uitând de electoratul cel din cam­panie. Cu mina-i caracteristică, doar Radu Berceanu a făcut notă aparte păs­trând o oarecare rezervă: "Cred că ar trebui să ne fie frică de cei care nu cred că şi conducătorii greşesc, ca şi de cei care se schimbă prea repede". De la Pa­latul prezidenţial a sosit un mesaj de încredere în mâinile bune în care şi-a găsit transferul PD şi Alianţa, dar care a vizat şi spinoasa dispută pentru consiliile de administraţie din televiziunea şi radioul public. Solicitarea premierului Tăriceanu adresată pediştilor de a realiza fuziunea PNL-PD: "PNL îşi manifestă în conti­nuare disponibilitatea de a ne gândi dacă şi dumneavoastră veţi dori, la o formulă care să ne permită nu numai colaborarea în Alianţă, ci să mergem mai departe, către posibilitatea unei fuziuni", a unit mai multe voci într-un spirit de frondă, cea mai puternică fiind a lui Sorin Frunzăverde: "Personal cred că nu trebuie să fuzionăm nici cu liberalii". Proaspătul preşedinte pedist este ceva mai rezervat, ascunzându-şi evidentul refuz în fraze ambigue care trimit spre alte priorităţi ale actualei guvernări. Democraţii nu s-au bucurat prea mult de liniştea alegerii conducătorilor, liderul PNL de Bucureşti criticându-i dur la Alba Iulia pe aliaţii de la guvernare, pe recent "creştinaţii" pedişti. Nu lipseşte nici replica lui Boc care pune pe seama ieşirii din Capitală exagerările lui Orban. Oricât de ticluite ar fi frazele politicienilor, oricâtă reticenţă ar manifesta liderii în faţa jurnaliştilor la conferinţe de presă sau instantaneu, dincolo de gesturi şi cuvinte răzbate lupta surdă între PNL şi PD, divorţul dintre cele două mari partide care ajunse pe creasta valului fac cu disperare eforturi de a nu se îneca... la mal. Şi ca şi cum multele încercări pe care le-au traversat partidele Alianţei nu au fost suficiente, lor li se adaugă noul proiect privind formarea Comunităţii Naţionale de Informaţii. Concentrarea informaţiilor în mâna preşedintelui Traian Băsescu este percepută ca deosebit de periculoasă pentru Executiv, dar şi pentru partidele aflate la gu­vernare, mai puţin PD, sau de Opoziţie. Aprobarea unui asemenea proiect printr-o ordonanţă de urgenţă ar crea stări conflictuale insurmontabile între Guvern şi Preşedinţie, relaţia celor două instituţii fiind deja destul de sensibilă, după cum o văd diverşi analişti politici şi nu numai ei. Îndrăznelile şi căznelile politicii actuale, ale partidelor şi şefilor acestora de a se substitui nevoilor omului mărunt riscă în final să eşueze lamentabil fără "a proba capacitatea de a aduce românilor schim­barea aşteptată de cincisprezece ani". De dragul democraţiei şi libertăţii afişate toţi cei care ne doresc binele ar trebui să fie cu adevărat obligaţi faţă de societate lăsând fuziunea sau sciziunea să le macine doar lor gândurile.

---