Averile de tot felul: pământ, animale, bani sau alte valori perisabile, trecă­toare, au constituit încă din vremurile de început ale lumii, motive de discordie în­tre indivizi, comunităţi şi popoare.
    Cain, grijuliu faţă de grânele sale frumoase îi jertfeşte lui Dumnezeu gozuri şi îşi atrage mânia Domnului; pentru un blid de linte, Isav pierde dreptul de întâi năs­cut; pentru a folosi pământurile cele mai mănoase, Lot se desparte de Avraam; din poftă nestăvilită de înavuţire, regele Ahav răpeşte singurul petic de pământ al lui Nabot, o vie moştenită de la părinţi, atrăgându-şi mânia cerului; într-un mo­ment de derivă a domniei, marele David este hăituit de fiul său Abesalom din do­rinţa apucătoare a acestuia de a-i lua tronul; bogatul căruia i-a rodit ţarina, în loc să facă milostenie îşi măreşte hambarele şi îşi pierde sufletul; bogatul nemilostiv, fiindcă nu avea ochi pentru nevoiaşi a ajuns în iad; auzind că s-a născut un nou împărat, Irod porneşte pe urmele lui Iisus "voind morţii a-l da", însă eşuând, îl scurtează pe Ioan Botezătorul, care privea cu ochi neiertători relaţiile lui amo­roa­se cu cumnata. Toate aceste întâmplări s-au născut în mintea celui mai tare şi mai lacom, de a pune stăpânire pe posesiunile celui mai slab şi lipsit de apărare. Este astăzi altfel, este oare mai bine? Altfel da, mai bine ba. Se scriu astăzi poate cele mai urâte pagini din istoria lumii. Din zori şi până-n noapte, viituri şi avalanşe de ştiri proaste şi murdare ne intoxică. Ştirile bune sunt interzise sau inexistente. Ştirile rele sunt drogul tolerat de lege.
    În toiul acestei nocivităţi halucinante, care ne supune "asfixiei mecanice prin înec" cu veşti toxice, apare Hristos la straja a patra din noapte, adică de către zi­uă, aşa cum a apărut pe Marea Tiberiadei liniştind furia mării ce sta gata să în­ghită luntrea şi ceata apostolească. Ce oferă Hristos, cu ce potoleşte nebunia lu­mii? Ascultaţi: "Priviţi la păsările cerului că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu a­dună în hambare, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai mult decât ele?" (Mt. VI, 26). Care-i tâlcul? Unul foarte simplu. Când Hristos ne sugerează "priviţi la păsările cerului", trebuie să avem în vedere cerul şi pe Dumnezeu. Nu ne spune să privim la găini, raţe, curci sau gâşte, fiindcă ele sunt angajate cu simbrie la stăpân, dacă acesta seamănă, seceră şi adună în ham­bare, mănâncă şi ele şi stăpânul, dacă nu, rabdă amândoi. Păsările cerului n-au alt stăpân decât pe Dumnezeu. Şi El poartă de grijă făpturilor sale (Dum­nezeu e acelaşi şi la început şi acum şi în veci). Păsările cerului o duc bine indiferent dacă trăiesc în ţări bogate sau sărace, ele nu au graniţe. Stăpânul lor e la fel de bogat şi puternic ca atunci când a hrănit un popor întreg 40 de ani cu mană în pustie şi peste cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti.
    Problema noastră suntem noi înşine. De ce? Fiindcă nu credem. Când vom a­duce corecturile cuvenite acestui "mic" defect numit necredinţă, devenind liberi de gânduri urâte, viclenii, urâciuni, îndoieli şi răutăţi, vom putea asculta cu motivate speranţe cuvintele pe care Hristos le spunea celor ce îi cereau vindecare: Toate sunt cu putinţă celui ce crede! Amin.

---

     Direcţia Regională de Statistică Alba ar fi trebuit să fie în cursul zilei de ieri în centrul atenţiei, avându-se în vedere că s-au aniversat 146 de ani de existenţă a sta­tisticii oficiale în România, şi în acest sens fusese organizată la sediul insti­tuţiei o ceremonie. Însă evenimentul numărul unu, la ordinea zilei, anunţata demi­sie a guvernului Tăriceanu, a dat oarecum peste cap planurile organizatorilor, ca­re s-au văzut astfel văduviţi de prezenţa celor mai importante oficialităţi ale ju­de­ţului Alba. Singurul care a onorat invitaţia a fost dl. deputat al Partidului De­mo­crat, Ştefan Bardan, care a promis că va ţine o strânsă legătură cu această in­stituţie importantă în peisaj judeţean şi regional. Pentru toţi participanţii, d-na Ana Topârceanu, şefa DRS Alba şi colegii săi s-au dovedit a fi nişte gazde deosebite oferind toate "ingredientele" specifice unei astfel de ceremonii. "Statistica, a­ceas­tă avuţie naţională a ţării, este indispensabilă oricărei societăţi, iar cea din Ro­mânia este printre cele mai vechi din Europa, având în vedere că ne-am constituit oficial în anul 1859. Astăzi, statistica oficială românească este în măsură să răs­pundă cerinţelor de informaţii ale tuturor utilizatorilor săi. Lor, oamenilor statisticii, care trudesc pentru afirmarea statisticii româneşti, la ceas aniversar li se cuvine un gând senin de gratitudine", a spus d-na Topârceanu.