România este una dintre ţările cu cei mai mulţi parlamentari pe cap de lo­cuitor din lume. La senatori deţinem chiar locul întâi pe mapamond, pentru că avem mai mulţi decât Statele Unite ale Americii (137 faţă de 99 senatori). Noi avem o populaţie de vreo 23 de milioane de locuitori, iar America, de 280 de mili­oane. Noi avem un PIB de circa 80 de miliarde de dolari, iar americanii alocă doar pentru Sănătate 11.000 de miliarde de dolari pe an. Noi suntem printre cele mai sărace popoare ale Europei, dar suntem bogaţi în parlamentari care cheltuie, în medie fiecare, aproape 850 de milioane pe an pentru cazare, benzină, diurnă, telefoane mobile şi secretare. Unii şi-au decontat chiar 492 de nopţi de cazare într-un singur an. Hoţie curată! Plus indemnizaţiile, adică salariile care sunt des­tul de frumuşele. Practic, parlamentarii câştigă ca şi... bancherii, pentru că sunt directori de bănci care nu au salarii mai mari de 40 de milioane pe lună. Ce să mai vorbim de un medic, un profesor sau un funcţionar public? Dacă tot sunt aşa de bine plătiţi şi se scaldă în banii alegătorilor, măcar aleşii noştri să-şi facă da­toria, adică legi ca lumea. Dar ce legi sunt acelea care după 15 ani de tranziţie nu au reuşit să împartă dreptatea vizavi de fundamentul oricărei democraţii care este proprietatea. Toate legile proprietăţii, ale fondului funciar sau ale caselor na­ţionalizate au fost aşa de bine elaborate, încât nici până astăzi nu au rezolvat problema pământului sau a imobilelor luate cu japca de către statul comunist. Şi aceasta pentru că senatorii şi deputaţii noştri sunt complet rupţi de realitate, de teren, de starea concretă ce există în oraşele şi satele patriei, în comunităţi. Adi­că tocmai de obiectul de lucru pentru care sunt dotaţi cu maşini, cu cotă de ben­zină, şofer şi experţi parlamentari şi mai ales bani, sume forfetare de care dispun după bunul plac, în interesul lor sau al neamurilor, căci mulţi şi-au angajat rudele pe la birourile parlamentare din aşa-zisul teritoriu.
    Ce trebuie făcut pentru a-i mai tempera pe aleşii noştri din febra cheltuielilor? Am putea lua exemplul altor ţări care au renunţat la una din cele două camere. Un­gurii, de exemplu, au renunţat la Senat. Danemarca şi Turcia au şi ele mai nou un parlament unicameral. Ar fi cea mai bună soluţie şi pentru ţara noastră, care nu poate invoca tradiţia, atâta timp cât Ungaria, cu un Parlament mult mai vechi, nu a ţinut cont de ea ci de brăcinarul poporului! Ar mai fi apoi so­luţia elve­ţiană, adică salariile parlamentarilor să fie aprobate prin referendum sau odată cu alegerea lor.
    Dar cea mai bună soluţie ar fi soluţia românească, adică, la viitoarele alegeri, cetăţenii să nu mai voteze decât pentru o singură cameră! Căci nu putem noi să avem mai mulţi senatori decât americanii. Poate că se va trezi, totuşi, un partid cu adevărat patriotic şi naţional care să propună un parlament cu o singură ca­meră. Sperăm să nu fie... UDMR-ul, căci, dacă vor, ungurii pot! De aceea ei au un parlament unicameral. Şi apropo de aceasta, la noi, în toamnă, senatorii se vor muta în noul sediu de la Casa Poporului. La unguri, în cea mai frumoasă clădire a Budapestei, o aripă a Parlamentului a fost transformată în reşedinţă a pre­şedintelui! Adică, spaţiul "locativ" este folosit la maximum! La noi, pentru fiecare putere câte un Palat: Cotroceni, Victoria, Elisabeta, Casa Poporului. Prea multă şefime pentru un popor atât de sărac.

---