Zborul lin spre o Românie membră a Uniunii Europene, civilizată şi dez­vol­tată, cu un nivel al corupţiei acceptabil spre mic, pe care actualii guvernanţi ni-l promiteau a rămas deocamdată un deziderat. Ceea ce ni se oferă este o cursă plină de turbulenţe din care, zdruncinaţi la fiecare palier, în fiecare lună, dacă nu chiar săptămânal, sperăm totuşi să ieşim cu bine. Că turbulenţele apar în primul rând în sânul Coaliţiei, poate spune şi un copil de trei ani. Şi tot el, ascultând vorbele picurate la ceas de seară şi de maximă audienţă de politicienii certăreţi, află şi cine este vi­novatul principal: Partidul Social Democrat. Mai este un vi­no­vat, Partidul Conservator, dar asupra lui iertarea liberalilor şi a democraţilor se răsfrânge zgomotos dar destul de uşor. Fără sprijinul conservatorilor lui Dan Voi­culescu, Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu nu ar fi ajuns să ocupe fotoliul de preşedinte al Camerei Deputaţilor, respectiv cel de preşedinte al Senatului. Adică două poziţii foarte importante ale puterii legislative. Or, coaliaţii vor să ne facă să credem că din această pricină lucrurile nu merg bine în România, că de aceea s-au îndepărtat de programul de guvernare în baza căruia au fost votaţi. Dar puterea executivă le aparţine. Ce anume îi împiedică să ia măsurile necesare? Oare trebuie schimbate toate legile? Pentru că numai aşa am putea să înţelegem de ce cei doi pesedişti ar fi principalii vinovaţi pentru stagnarea pe care o simţim cu toţii şi pe care ne-o reproşează şi Bruxelles-ul.
    La ceas de seară liderii Coaliţiei au reuşit să cadă de acord (destul de greu totuşi, dacă e să judecăm după durata reuniunii) asupra unui calendar de schim­bare a celor doi. Conservatorii se pare că şi-au vândut destul de scump pielea, obţinând sprijin pentru trei legi dintre care una va crea destule probleme Minis­terului de Finanţe. Dar până atunci... Dacă lucrurile merg bine până la 15 sep­tembrie, treaba va fi făcută. Şi abia de-atunci încolo suntem curioşi sub ce jus­tificare îşi vor mai ascunde liberalii şi democraţii disensiunile! Pentru că ele exis­tă, aşa cum există şi mari neînţelegeri între preşedintele Traian Băsescu şi pre­mierul Călin Popescu Tăriceanu. Dacă năvodul intereselor economice în care, spunea preşedintele, sunt prinşi membri ai guvernului nu există, aşa cum afirmă premierul, nu înţelegem de ce acelaşi premier propune declasificarea notelor in­formative ale SRI prin CSAT şi nu printr-o hotărâre de guvern. Adică de ce con­ţinutul lor să nu fie cunoscut de orice român (cum ar fi permis declasificarea prin HG), ci doar de membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării? S-ar fi îndepărat astfel rapid şi curat orice suspiciune. Pe când aşa... Abia acum devenim foarte curioşi şi suspectăm onorabilitatea miniştrilor. Toţi la grămadă, de vreme ce sun­tem lăsaţi la cheremul presupunerilor! Şi culmea, tocmai când premierul îşi apăra (ca orice şef cumsecade) subalternii, iar unul dintre oamenii de afaceri cu care joacă table face pe neştiutorul, aflăm că tocmai el (Peter Imre, sau de fapt com­pania al cărei director este) a beneficiat din plin de pe urma unor decizii ale gu­vernului privind sistemul de accizare a produselor din tutun. Va să zică una de­clarăm, alta fumăm!
    Toate aceste turbulenţe, de care nu PSD este vinovat de fapt, cer atâta con­centrare din partea miniştrilor încât raportul de ţară pe care-l aşteptăm în luna octombrie ar fi o mare surpriză şi un gest de grozavă mărinimie din partea UE, dacă ne-ar fi favorabil.

---