Printre multele şi suculentele întâmplări politice din ultima vreme, toate urmă­rind mai mult menţinerea în notorietate a unor politicieni decât efecte practice pentru bunul mers al vreunui domeniu, s-a strecurat aproape neobservată prima con­ferinţă de presă a noului ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu. Sigur că ne-am obişnuit ca domeniul culturii să fie "Cenuşăreasă", dar nu putem să ne îm­piedicăm a spera că vom asista cândva, cât mai curând, la o preschimbare ase­meni celei a Cenuşăresei din poveste. Cum în ramurile economice lucrurile se mişcă greu (tocmai am aflat cu deplină insatisfacţie că pe cel de-al doilea tri­mestru al anului în curs creşterea economică a fost de doar 4,1 la sută, mai mică cu 0,8 procente decât cea din trimestrul unu, ceea ce pune sub semnul întrebării atingerea prognozată de creştere economică de 5,5-6 la sută), sperăm ca o revigorare să vină din TURISM. Iar pentru că ceea ce este pozitiv în ima­ginea ţării în exterior este în primul rând CULTURA, turismul cultural este o op­ţiune serioasă. Dar ce să le arăţi turiştilor?
    S-a scris foarte mult despre starea proastă a monumentelor istorice şi de ar­hitectură. Bani suficienţi nu s-au găsit niciodată, indiferent de programele la care s-a apelat ori de eforturile proprii ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi ale pri­măriilor. Şi aşa ajungem la propunerea revoluţionară a lui Adrian Iorgulescu: legi­ferarea posibilităţii concesionării monumentelor istorice. Fără îndoială că vor exista destule voci împotriva acestei propuneri, dar ea este una foarte bună. De ce? Pentru că oferă o nouă posibilitate de finanţare a lucrărilor de restaurare, con­servare şi consolidare, ceea ce pentru multe monumente istorice înseamnă pur şi simplu viaţă. Poate aşa, numărul obiectivelor radiate din Lista Monu­men­telor Istorice, fie pentru că sunt iremediabil degradate, fie pentru că pur şi simplu nu există, va scădea simţitor. Conform propunerii ministrului, în loc să plătească, cel care ia în concesiune se obligă să restaureze monumentul conform exigen­ţelor impuse de specialişti. În Legea privind protejarea patrimoniului cultural imo­bil o astfel de posibilitate este încă exclusă. Dar pentru că multe monumente sunt proprietatea statului şi a comunităţilor locale, legile privind administrarea do­meniului public privat dădeau posibilitatea concesionării. De aici diverse dispute şi neînţelegeri. Vă amintiţi poate de cea care s-a purtat anul trecut în jurul in­ten­ţiei Primăriei municipiului Alba Iulia de a concesiona lui Gigi Ţălnar partea de sus a unuia dintre bastioanele Cetăţii Vauban. Pănă la urmă s-a ales varianta aso­cierii, după dispute aprinse din care n-au lipsit acuzele apăsate că ad­mi­nistraţia vrea să vândă un monument de importanţă istorică excepţională, şi iată că acum ne bucurăm de o bază sportivă modernă şi de o porţiune de cetate bine admi­nistrată. Realitatea arată că ideea de atunci nu a fost greşită, ci dimpotrivă. A­cum există intenţia reală de a se elimina inadvertenţele legale şi de a da un nou impuls restaurărilor monumentelor istorice. Pentru orice monument, dar mai ales pentru ansamblurile de mari dimensiuni, ideea concesionării înseamnă foarte mult. Gândiţi-vă numai câte se pot face în Cetatea Alba Iulia, fără ca bugetul lo­cal să fie grevat de aceste cheltuieli. Şi cârcotaşii care cred că cel care con­cesionează va scăpa ieftin, se înşeală amarnic. Restaurarea în sine costă foarte mult, iar monumentul con­cesionat, după restaurare trebuie conservat. Totul pe banii con­ce­sionarului, dar sub supravegherea specialiştilor MCC şi a propri­eta­rului. Lăudând această iniţiativă, nu putem decât să sperăm că ea va fi cât mai cu­rând pusă în practică.

---