După zile întregi de blocaj parlamentar care au aruncat în derizoriu (dacă se putea mai mult decât era deja) activitatea aleşilor noştri, aflăm cu speranţă că senatorii, dar şi deputaţii au înţeles în cele din urmă că mai importantă decât agenda lor politică măruntă şi răzbunătoare este agenda ţării. Programul de dezbateri parlamentare va fi destinat dimineaţa legilor integrării, iar după-amiaza atât de discutatului şi disputatului Regulament. Învingătoare la limită, dar dorind să ia totul, partidele Alianţei DA s-au cramponat ineficient de schimbarea din funcţiile de preşedinţi ai Camerelor Parlamentului, a huliţilor pesedişti Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu. Or tocmai au constatat că nu este o întreprindere uşoară şi că masivele grupuri parlamentare ale Partidului Social Democrat (le­gitimate de milioane de voturi) le pot face viaţa foarte grea. Şi o parte şi cealaltă au argumente logice în susţinerea propriei poziţii. PNL şi PD spun că nu pot colabora eficient cu cei doi, iar cei doi cred că nu este corect faţă de alegătorii ale căror voturi le-au câştigat să abandoneze poziţiile câştigate.
    Ne aflăm în situaţia rabinului din poveste care le-a dat dreptate ambilor îm­pri­cinaţi. Blocajul este evident şi, fără maleabilitate şi abilitate, el nu poate fi de­păşit. Poziţiile de for­ţă adoptate de partidele Coaliţiei au primit răspuns de forţă, iar acum ne uităm îngrijoraţi la cele aproape 100 de legi pe care Parlamentul le mai are de adoptat până la sfârşitul anului pentru a putea respecta graficul integrării. Iar in­tegrarea este principalul obiectiv pe agenda ţării. Sigur că cele 100 de legi, dintre care cele mai importante sunt cele referitoare la achiziţiile publice, procedura falimentului ori modificarea legilor Curţii de Conturi, Codului Penal, Codului Vamal, pot fi adoptate în câteva şedinţe, fără prea mari dezbateri. Există încă pericolul ca lucrurile chiar aşa să se întâmple. Vrem legi europene, dar vrem legi europene bine gândite.
    Revenind la dorinţa de a acapara toată puterea, să reamintim o declaraţie prea puţin mediatizată a comisarului european pentru integrare Pierre Moscovici, care se arăta recent îngrijorat de derapajele pe care le înregistrează democraţia ro­mânească. El se referea atât la cerbicia cu care se urmăreşte schimbarea pre­şe­dinţilor Camerelor, cât şi la intenţia de modificare a Legii 215 privind admi­nis­traţia publică locală în sensul introducerii posibilităţii de schimbare a preşedinţilor consiliilor judeţene cu jumătate plus unu din voturile consilierilor. Totul, desigur, în ideea de a putea schimba preşedinţii, membri ai PSD, cu oamenii Coaliţiei. Par­tidul Social Democrat are în prezent 19 preşedinţi de consilii judeţene şi în­ţelegem foarte bine necazul PD, PNL, PC şi UDMR. Dar înţelegem la fel de bine gravitatea semnalului oficialului european. Trebuie să ne reamintim că primul criteriu pe care România l-a îndeplinit în drumul său spre Uniunea Europeană a fost criteriul politic. Am reuşit atunci să arătăm că, deşi incipientă, democraţia face paşi serioşi. Însăşi decizia de invitare a României să adere la marea familie europeană a fost o decizie politică, pentru că din punct de vedere economic sun­tem tare, tare departe. Ce arătăm noi acum Europei, în momentele în care Bru­xelles-ul stă cu ochii pe noi? Gâlceavă şi lipsă de coeziune. Este politic corect?

---