Nu întâmplător, duminica trecută, preşedintele Moldovei, Vladimir Voronin a venit la Iaşi pentru a se întâlni cu preşedintele României, Traian Băsescu. Pacea relativă a fraţilor noştri de peste Prut din ultimii ani este din nou ameninţată. Smir­nov şi acoliţii săi de la Moscova sau de aiurea pregătesc un "puci politic" sta­linist în Transnistria care, în opinia lor, în cele din urmă ar trebui să o le­gi­timeze ca stat autonom şi, culmea, democratic! În acest sens, sub oblăduirea Mos­covei, dar posibil şi a Ucrainei, au fost anunţate deja alegeri parlamentare transnistrene pentru data de 11 decembrie a.c. Pe această temă, a început luni, 26 septembrie, la Odessa (Ucraina) o nouă rundă de negocieri la care participă reprezentanţi ai Transnistriei, Rusiei, Ucrainei, Moldovei şi ai OSCE. Bineînţeles că, de faţadă, s-a anunţat că totul se face în ideea continuării procesului de "de­mo­cratizare a zonei", luându-se în discuţie şi mai vechea problemă - cea a dis­trugerii armamentului şi muniţiilor ruseşti din Transnistria, monitorizarea frontierei şi a fabricilor de armament.
    În realitate însă, se pare că Rusia vrea să-şi sporească atât prezenţa cât şi influenţa în zonă. Dacă până acum, pentru a se justifica pe plan internaţional, ruşii au anunţat tot felul de etape în retragerea trupelor şi armamentului din Transnistria, acum nu se mai ascund nici măcar după degetul diplomatic. Ei declară pe şleau că, pentru moment, nu există condiţii de evacuare şi că "au­toproclamata republică este un stat cu acte în regulă, care trebuie recunoscut şi respectat"!! Smirnov atât a aşteptat. Tupeist şi belicos fără margini, a ajuns să afirme că "despre un stat comun cu Moldova nici nu poate fi vorba" şi că eventual se poate negocia doar "separarea politică deplină a celor două maluri" (ale Nistrului - n.a.). Ce mai, culmea tupeului a atins-o deja începând recent să pună în circulaţie monede de argint "cu ocazia împlinirii a 15 ani de la proclamarea propriei independenţe", iar acum se pregăteşte ţanţoş de alegeri. Că Moscova este implicată până-n gât în această "tarabă politică" se vede de la o poştă. Ru­sia a declanşat în ultima vreme un adevărat război economic împotriva Moldovei, crescând preţurile la gazele naturale şi punând pur şi simplu o blocadă totală asupra importurilor de vin ruseşti din Moldova. Acest lucru a început să producă deja mari dezechilibre în fragilele finanţe moldoveneşti. De aici, desigur, şi vizita intempestivă a lui Voronin la Iaşi, unde s-a întâlnit cu preşedintele Traian Bă­sescu, şi unde s-a arătat dispus să meargă alături de România "până la capăt". În ceea ce priveşte lipsa României de la tratativele de la Odessa, Voronin nu a ezitat nici o clipă să dea vina pe fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, care ar fi produs retragerea ţării noastre de la acestea încă din anul 1992.
    Confruntată cu această situaţie, potrivit analiştilor, Republica Moldova ar avea în prezent doar câteva opţiuni. Să spere într-o reunificare cu Transnistria, re­unificare ce ar putea avea loc numai cu unele condiţii impuse de Moscova şi care ar avea ca preţ abandonarea oricăror perspective ale integrării europene. O altă op­ţiune ar fi ca Moldova să acţioneze conform intenţiilor declarate pentru ade­rarea la comunitatea europeană; acest lucru ar însemna să cedeze Transnistria şi să îşi focalizeze atenţia asupra demilitarizării zonei şi a integrării europene. În fine, o altă variantă, mai îndrăzneaţă, ar fi reunificarea cât mai curând posibil cu România şi întreprinderea unor acţiuni pentru apărarea comunităţii euro-atlantice, conform statutului de membru NATO pe care îl deţine România, dar şi de viitor stat de frontieră al Uniunii Europene. Costurile reunificării Basarabiei cu România au fost evaluate de un departament specializat al Asociaţiei Civic Media la 5,5 miliarde de euro. Asociaţia consideră că aceste costuri ar putea fi împărţite de Uniunea Europeană şi Statele Unite, în beneficiul securităţii euro-atlantice. Iată, aşadar, că se întrezăreşte o nouă ocazie, poate istorică, de reunificare a celor două ţări surori - Moldova şi România. Problema care se pune este însă unde mai găsim un Titulescu, un Ştefan cel Mare sau un Mihai Viteazul?!?

---