Raportul de ţară pe care Bruxellesul îl va prezenta la 25 octombrie pentru România va fi, în premieră, unul pozitiv. Ne-a spus-o însuşi preşedintele Traian Băsescu. Deşi noi, românii de rând, am acceptat de dragul integrării în Uniunea Europeană tot felul de sacrificii, aproape că nu mai credeam că vom avea parte şi de laude. Trebuie să ne reamintim că, până acum, Rapoartele de ţară erau destul de critice şi, pe cale de consecinţă, ni se reamintea mereu că integrarea noastră se datorează în primul rând unei decizii politice şi nu unei nevoi eco­nomice. Fără îndoială că n-au ei mare nevoie de economia noastră, decât ca pia­ţă de desfacere în primul rând, ori ca rezervor de forţă de muncă ieftină. Sigur că între noi şi ţările vestului european există diferenţe mari de nivel de civilizaţie, dar există diferenţe foarte mari între standarul atins de România şi cel al vecinilor noştri de la est. S-a vorbit foarte puţin despre acest fapt. Deşi destui români îl cunosc, el a ajuns să fie amplu comentat abia după ce a fost semnalat în The New York Times. Venind dinspre est spre România, odată ce ai ajuns pe pământ românesc, e occident curat! E greu să descrii în cuvinte sărăcia, mizeria şi in­securitatea specifice Moldovei, dar mai ales Ucrainei. Discrepanţa este prin ea însăşi un argument în favoarea progreselor pe care ţara noastră le-a făcut în anii care au trecut. Va să zică, sacrificiile noastre nu au fost în zadar şi nu intrăm în Europa chiar în genunchi, aşa cum varii interese propagandistice au încercat să ne convingă.
    Surpriza Raportului de ţară este cu atât mai plăcută cu cât se pare că raportul pe care Comisia Europeană îl va prezenta pentru Bulgaria va fi mult mai critic. Fără să fim răi, nu putem totuşi să nu ne amintim că în tandemul din care ţările noastre fac parte, România a fost mereu oaia neagră. Mereu, iată, am fost puşi la colţ pe coji de nucă. Ei iată că lucrurile nu stau chiar aşa. În timp ce noi vom fi cel mai probabil lăudaţi pentru progresele înregistrate la capitolul "Justiţie şi Afa­ceri Interne", Bulgaria este în corzi pentru că a întârziat foarte mult tocmai reforma sectorului judiciar şi din pricina parlamentului care nu a reuşit să adopte modificarea Codului Penal.
    Vorbind despre plusuri şi minusuri, să spunem că vecinii noştri de la sud sunt mult mai buni decât noi la capitolul infrastructură rutieră. Au reuşit în ultimii doi-trei ani să construiască sute de kilometri de autostradă şi să modernizeze alte sute de kilometri de şosea. Totul cu bani din fondurile de preaderare, ceea ce arată că, spre deosebire de noi, bulgarii au înţeles importanţa acestui ajutor şi sunt mai buni manageri în domeniu. Românii în schimb... Ştim cu toţii cât de proaste sunt drumurile noastre şi mai ştim şi câtă nevoie avem de fonduri pentru extinderea sau reabilitarea altor sectoare de infrastructură. Inundaţiile care au transformat Bucureştiul într-o zonă lacustră sunt un argument în plus. El ne arată însă şi că în cel mai pur stil românesc nici când încredinţăm managementul a­ces­tor sectoare unor firme private nu ştim să alegem. În clasicul stil dâmboviţean am ales preţul mic, fără a gândi asupra calităţii. Acesta este şi cazul Pro­gra­mului SAMTID, de pe urma căruia avem şi noi greutăţi. Şi uite aşa o idee bună poate fi pusă pe butuci. Dar, cum tot răul e spre bine, să credem că din aceste greşeli mai marii noştri au învăţat ceva şi să aşteptăm cu speranţă data de 25 octombrie pentru a vedea dacă într-adevăr promisiunea preşedintelui pentru un raport pozitiv va fi confirmată.

---