Anunţate cu surle şi trâmbiţe şi mediatizate din greu, consultările dintre liderii principalelor partide parlamentare şi Traian Băsescu, în vederea realizării unei re­forme a clasei politice româneşti, s-au dovedit până la urmă un bluf. Oricât s-ar strădui "oamenii domniei sale" să arunce vina asupra celor absenţi, întreaga res­pon­sabilitate cade pe umerii preşedintelui. PSD, principala grupare din Opoziţie, a declinat în mod justificat invitaţia de a se prezenta la Cotroceni, după ce la Cra­iova şeful statului a îndemnat partidele din arcul guvernamental să nu precupe­ţească nici un efort pentru schimbarea preşedinţilor celor două Camere. A fost o mare greşeală a locatarului de la Cotroceni, pentru că atunci el a decăzut din con­diţia pe care i-o conferă Constituţia. Potrivit articolului 82, paragraful 2 din Le­gea fundamentală: "preşedintele României veghează la respectarea Constitu­ţiei" şi "exercită funcţia de mediator între puterile statului, precum şi între stat şi so­cietate". Or, în aceste zile, Parlamentul este scena unor lupte acerbe între par­tide pentru modificarea Regulamentului de funcţionare a Legislativului. Cum mai poate fi el mediator din moment ce a intrat în război alături de o parte beli­ge­rantă?
    Tot omul din fruntea ţării a făcut ca PRM să nu se prezinte la convorbiri, decla­rând pe aeroport, la întoarcerea din SUA, că nu-l interesează opinia partidelor par­lamentare pentru că oricum va convoca un referendum naţional. Păi, atunci de ce să nu aprobăm demersul lui C.V. Tudor de a nu-l vizita pe Băsescu, din mo­ment ce acesta apelează la popor peste capul partidelor? În aceste condiţii ce rost mai au consultările?
    Şi atunci, ce-a mai rămas din toată această tevatură? O şuetă prezidenţială între "prieteni", în urma căreia se desprinde clar o concluzie: câte partide, atâtea păreri! Conservatorii ("soluţia imorală", cum i-a caracterizat Băsescu la începutul anului) susţin ideea unui legislativ unicameral şi a votului uninominal. În schimb, udemeriştii nu sunt de acord nici cu votul uninominal şi nici cu parlamentul uni­cameral. Uniunea şi-ar dori un hibrid, adică un "bicameral îmbunătăţit", în care Senatul să reprezinte comunităţile locale, rămânând fidel votului pe liste, "foarte potrivit pentru societatea românească, întrucât asigură o reprezentare propor­ţională", după părerea lui Marko.
    Am lăsat la urmă cele două componente ale Alianţei DA, care au interpretat pe două voci "aria anticipatelor": PNL - nu, iar PD - da! Înţelegerea dintre cei doi par­teneri a durat fix o zi. Luni seara, la şedinţa Consiliului Naţional al Alianţei, Că­lin Popescu Tăriceanu declara că în cazul în care nu se reuşeşte debarcarea lui Văcăroiu şi Năstase, şefii pesedişti ai celor două Camere, alegerile anticipate ar fi o soluţie. A doua zi însă, după întâlnirea cu colegii din Biroul Parmanent Central al PNL, premierul a întors-o, promiţând că actuala Putere "va merge până la capăt", dar alegerile anticipate nu fac parte din formula mersului "până la ca­păt". Imediat, liderul democrat Adriean Videanu l-a contrazis însă, voalat, pe Tă­riceanu: "Coaliţia are un angajament, iar dacă acesta nu va fi dus la îndeplinire îşi rezervă dreptul să aibă un punct de vedere pe care îl va prezenta la momentul oportun".
    Un lucru este clar, din cauza lipsei de tact a preşedintelui Băsescu, această iniţiativă a avut un vădit caracter formal, ratându-se un moment foarte important, iar frânturi de adevăr plutesc prin cele două tabere. E drept că preşedintele a în­cercat să dreagă busuiocul la Braşov, anunţându-şi opoziţia fermă faţă de preci­pitata schimbare a unor şefi de consilii judeţene, dar cu o floare nu se face pri­măvară.

---