Cand s-a instalat la guvernare, noua putere a promis ca nu se vor mari preturile la lumina, apa si gaze. Au trecut trei luni si ele se vor majora. A mai promis primul ministru ca nu se vor scumpi produsele alimentare iar cei care au tendinta de a le creste vor fi sanctionati. A cazut cu brio si aceasta promisiune. Potrivit obiceiurilor de peste 11 ani, inaintea sarbatorilor preturile la produsele alimentare urca spre nefericirea romanilor. Bineinteles ca PDSR-ul a respectat cu sfintenie acest obicei. Cu mandrie patriotica s-a anuntat cresterea pensiilor si a salariilor bugetarilor precum si modificarea Legii impozitului pe venitul global printr-o ordonanta care a picat lata dupa trei zile de la clamarea ei. •"Asadar, schimbarea schimbarii, modificarea modificarii sau, cum ar zice d-l Iliescu citand din Hegel la Oltenita: negarea negatiei. Hegelistii din Guvernul Nastase au intrecut insa orice negatie in privinta legii cu pricina. E adevarat ca PDSR a castigat alegerile promitand "schimbarea schimbarii", dar a inceput sa exagereze: nimeni nu le-a cerut sa-si schimbe schimbarile chiar la fiecare trei zile si chiar la fiecare lege sau ordonanta. Ce s-a intamplat cu Legea impozitului pe venitul global - cea prin care cu cat muncesti mai mult, cu atat castigi mai putin - l-ar lasa pe Hegel cu gura cascata. Intai a aparut ministrul Finantelor, care a zis ca se gandeste sa renunte la ea, fiindca nu e nimeni pregatit s-o aplice. Dupa ce s-a gandit, d-l Tanasescu a renuntat la renuntare, anuntand ca legea ramane asa cum e. D-l Tanasescu nu si-a ispravit gandul cu una - cu doua si, dupa alte doua saptamani, a declarat ca legea ramane, dar se aplica din 31 mai. Saptamana trecuta insa, intregul Guvern s-a pus pe gandit la aceeasi lege - ghinionul ei! - si i-a modificat, printr-o ordonanta de urgenta, grila de impozitare, marind astfel unele salarii si pensii. Dar fiindca toate aceste rasuciri erau prea putine pentru un Guvern atat de dinamic, incat n-are doua vorbe la un loc, dupa trei zile, premierul insusi a anuntat ca retrage ordonanta. Ce sa intelegi de aici? Ca excesul de putere s-a transformat la d-l Nastase intr-o totala nesiguranta? In aceste conditii, te intrebi ce valoare mai au documentele si declaratiile Guvernului? Cat dureaza ele? Cat fluturii? Urmarea este ca, de-acum incolo, cand auzim de vreo lege a Guvernului, nu trebuie sa ne speriem sau sa ne bucuram. Cel mai bine e sa ne uitam la ceas si sa asteptam linistiti transformarea acesteia in contrariul ei - sau in orice altceva - , dupa care luam in calcul si o alta varianta (una care pare imposibila) si dam drumul la televizor sa vedem in cat timp se adevereste. E imposibil ca d-l Nastase sa nu ne dea satisfactie - caci, dupa cetateanul turmentat, trebuia sa apara si premierul turmentat, care sa se intrebe: eu ce dau la votat?" (Tia Serbanescu in "Curentul" din 28 martie) •Foarte deceptionat de prestatia lui Adrian Nastase se arata Cristian Tudor Popescu in editorialul "Presedintia Romaniei sau Palatul Cotroceni?" aparut in "Adevarul" din 23 martie. •"S-a schimbat ceva in mod decisiv in economia romaneasca in cele cateva luni de mandat Nastase? S-a privatizat avantajos, s-a restructurat vreun colos industrial? S-au redus pierderile, a crescut productivitatea? "Romania a depasit aceasta etapa de dificultate"? Nici gand, asistam doar la o vertiginoasa "rotatie de cadre" si la ciocniri politice din ce in ce mai dure. Rezerva BNR, acumulata sub Isarescu, e folosita la finantarea incaierarii pedeseriste. Intrucat opozitia "de dreapta" este practic inexistenta, PDSR se sfasie in interior, urmand traditia de fier a partidelor de sorginte comunista. Nu spun ca d-l Nastase mai e comunist, daca a fost vreodata, e capitalist, dar tipul de capital care il preocupa este cel politic, nu cel economic. Capitalismul politic al lui Nastase se incontreaza cu comunismul economic al lui Ion Iliescu, iata ecuatia stearpa a acestei noi primaveri pe vechile dureri. (...) Calea pe care a ales-o premierul ca sa lupte cu fostul sau sef este insa fatala pentru Romania. De la Focsani incoace, presedintele o tine intruna cu declaratiile otarate la adresa Occidentului, adunand procente de la umiliti si obiditi. Adrian Nastase are bine infipta in minte patania lui Petre Roman pe post de premier reformist sub Iliescu. Liderul scapatat de azi al PD a incercat atunci sa-l dea peste cap pe Ion Iliescu slujindu-se de reforma si a fost calcat in picioare de experimentatul politician populist. Nastase a ales sa se confrunte cu Ion Iliescu pe terenul acestuia: burzuluire la Occident, iesiri patriotice in materie de economie, sprijinirea falimentelor nationale gen Tractorul, Rocar si cine-o mai tipa la interval, anuntarea unui calendar de cresteri salariale garantate pentru bugetari, care vor induce aceeasi schema in economia privata, alimentand inflatia. Pune Iliescu la punct Uniunea Europeana, spunand ca "UE nu da resurse, asa ca nu poate sa ne impuna un venit minim garantat", hop si Nastase cu mucii pe reverul FMI. Il mai ajuta si secretarul general al guvernului, "Bebe" Mihailescu: "Investitorii straini n-au decat sa plece". Iliescu incearca o miscare surprinzatoare de imagine invitandu-l pe fostul suveran Mihai I in Romania, Nastase vine si el la surprize-surprize cu adversarul sau din sondaje, Basescu, de mana. Nastase si Tanasescu se sforteaza sa anunte un buget de stat, Iliescu ii trimite pe Vacaroiu si Florin Georgescu sa verifice daca "e bun bugetul". Si, in fine, ciocnirea frontala UM 0962 - SRI, care demonstreaza cat de grabit e Nastase, de parca el ar avea 70 si ceva de ani. In acest peisaj de circ trist, Cozmanca si ministrul Agriculturii, "popa" Ilie Sarbu, au ajuns varfuri de lance ale reformei cu privatizarea spatiilor comerciale si a IAS-urilor... Aburiti de rabdarea milostiva a Occidentului, de ratingul pozitiv acordat Romaniei de Standard and Poor's, de speranta ca, dupa Iugoslavia, noua eruptie de sange care se pregateste in Macedonia ne va aduce noi transfuzii financiare din Vest, domnii Nastase si Iliescu reediteaza infricosator de repede convulsiile care zgaltaiau raposata coalitie. Si primul care e de condamnat pentru asta este Adrian Nastase. Presedintele Iliescu e sincer: mintea sa pluteste prin Engels, a ajuns alaltaieri la Hegel si coboara pe firul apei probabil spre Feuerbach. Eu, unul, nu m-as mai certa cu d-sa, l-as lasa pur si simplu sa-si depene amintirile, pentru cine vrea sa-l asculte. Primul-ministru insa, omul de care depinde scoaterea tarii din mlastina, omul politic tanar Adrian Nastase, in loc sa riste reforma, incercand sa castige in 2004 presedintia unei tari demne numite Romania vrea doar sa cucereasca cu orice pret un palat numit Cotroceni". •Pentru atingerea acestui important obiectiv orice mijloc i se pare bun d-lui Adrian Nastase, inclusiv rechemarea sub arme a unor personaje care au servit cu zel regimul Ceausescu. Atacat pe aceasta tema de majoritatea comentatorilor, el gaseste intelegere la Ioan Grosan, autorul tabletei "Un fapt perfect explicabil", publicata in "Ziua" din 28 martie. •"Sa ne punem putin in pielea staff-ului pedeserist: nutreste el iluzia ca ar avea 15.000 de "specialisti" cum s-a autoamagit CDR? Nici pomeneala. Oamenii lui Iliescu & Nastase sunt persoane cu picioarele pe pamant, unele din ele chiar cu un picior in groapa: ele stiu ca nu prea au de unde alege, ca abia daca exista, in toata tara, vreo cateva sute de insi verificati si la bine si la rau, ca nu-si pot permite experimente cu niste nou-veniti care se pot transforma cand ti-e lumea mai draga in neaveniti. Mircea Dinescu imi spunea deunazi ca una din vorbele favorite ale lui Marin Preda era: "Monser, nu largiti cercul!" Cam asa face si PDSR: nu largeste cercul si de aceea iarasi dam peste Priboi, peste Dan Gheorghe, peste Dumitru Iliescu s.a.m.d. Ma si mir ca nu reapare si Virgil Magureanu; probabil insa i se acorda un ragaz sa-si spele pacatele din 1996... Se poate replica in fata acestor constatari ca PDSR nu este atat de prost incat sa nu-si dea seama ce impresie penibila face restauratia in mars in cancelariile occidentale. Intr-adevar, liderii PDSR nu sunt prosti; ei stiu la fel de bine ca mine (si ca altii) ca Romania nu va fi primita in UE si in NATO nici cu Priboi & comp, dar nici fara. Cel putin nu curand. Si-atunci - intreb si eu retoric - de ce sa nu profite, macar pentru patru ani? De ce sa nu-si puna oamenii, buni, rai, corupti sau necorupti, dar pamanteni, in posturi-cheie, rasplatindu-i astfel pentru credinta si pentru faptul ca au stiut sa mearga pe burta cand era necesar? Daca va fi sa fim primiti candva in UE si in NATO, atunci copiii si nepotii priboilor vor putea privi navala investitorilor europeni si parada trupelor NATO nu din niste amarate apartamente de bloc, ci de pe terasele vilelor lasate lor, cu sudoarea cefei, de parinti si bunici".
Maria Lucia Munteanu