Cel putin noua, romanilor, arestarea lui Slobodan Milosevici ne-a amintit de Ceausescu, aceasta senzatie devenind si mai puternica in momentul in care a fost anuntata posibilitatea condamnarii lui la moarte. •"Milosevici ar trebui sa se ceara singur la Haga, daca tine la viata. Ceausescu, bunaoara, ar mai fi trait si astazi daca era judecat la Haga si nu la Targoviste. D-l Iliescu, parintele procesului, considera insa ca arestarea lui Milosevici reprezinta "calea pentru normalizarea situatiei in Iugoslavia". Nu, zau? Noi am scapat de Ceausescu de 12 ani si tot nu ne-am normalizat. Altfel, nu iesea d-l Iliescu presedinte a treia oara si nu-l aveam pe Vadim finalist. E bine totusi ca procesul lui Milosevici nu se desfasoara la Bucuresti sau la Iasi, altminteri cine stie cu ce surprize ne trezeam. Caci la Iasi, o fata de 17 ani, "prostituata virgina" cum i s-a spus, a fost condamnata pentru prostitutie din pricina ca o colega care se prostitua ii folosea numele de cate ori pica in raziile Politiei - iar la Bucuresti o ziarista a fost condamnata sa plateasca 700 de milioane lui Lŕszló Tökés din cauza stirii privind angajamentul la Securitate al acestuia. Bland si iertator pastorul Tökés, ierte-l Dumnezeu! Dar el a platit vreun leu pentru afirmatiile conform carora Romania supune populatia maghiara unui genocid? Sigur ca, potrivit CNSAS, Tökés n-a facut politie politica - ceea ce ar insemna ca poti sa ai accident de masina fara sa omori pe nimeni - , dar asta nu contrazice stirea respectiva. Ministrul justitiei, d-na Rodica Stanoiu, n-a parut insa (la Marius Tuca) prea impresionata de aceste cazuri si, zambind inteligent (cum este complimentata adeseori), si-a mentinut parerea ca presa "nu este o casta exonerata" de responsabilitate. De acord, dar in ce "casta" cineva a platit o greseala cu 700 de milioane? In plus, nu era greseala ziaristei, ci a lui Tökés si a sentintei. A platit vreun ministru vreo greseala cu 700 de milioane de lei?" (Tia Serbanescu in "Curentul" din 4 aprilie) •Din experienta celor 11 ani de tranzitie putem spune fara sovaire ca la noi greselile ministrilor si ale politicienilor in general sunt platite exclusiv de contribuabili, drept pedeapsa, probabil, pentru felul in care au votat. •"Politicienii baga de seama rapid ca munca, studiul sau arta nu produc mertane, sampanie frantuzeasca sau jetoane de cazinouri. Si nici nu agata femei. Toate aceste slabiciuni lumesti pot fi adapate numai daca ai bani. Iar banii nu cresc in volumele lui Nietzsche, nici in hartoagele cu fizica cuantica, nici in codul bunelor maniere. Banii vin, ai dracului, numai daca te orientezi la alte gaselnite. Dar si asa e greu, ca nu oricine e capabil sa faca afaceri bune. Si atunci, toti ratatii in afaceri, spoitii cu false culturi generale, nepriceputii in meseria de baza si cei marcati de diverse slabiciuni si frustrari navalesc in politica, unde nimeni nu-si bate capul cu competenta. Asa se face ca n-am depistat pana acum vreun om politic chinuit de grija tarii. Singura lor durere e cea din cot. Interesul poporului e incuiat intr-un dulap si uitat acolo timp de patru ani, cat tine mandatul. Numai cand se apropie campania electorala, demnitarul ordona femeii de serviciu sa stearga praful de pe durerile tarii si sa le scoata putin pe masa, cat sa coaca o platforma-program demagogica si impicatita cu populisme tembele (...) Betia puterii - si alte betii, mai domestice - fac din demnitari o clasa ridicola, framantata doar de interese particulare, meschine, egoiste. S-au prins ca politica e o afacere, o sectie de lucru in care tai frunza la caini si investesti putin, in schimb obtii foarte mult. Profiturile sunt incalculabile: bani, privilegii si distractii. Se lucreaza la minima rezistenta si se castiga la maxima capacitate. Placerea personala e litera de lege. De fiecare data constatam, cu imensa amaraciune, ca i-am ales din buna-credinta si ne pricopsim cu ei pe cap vreme de patru ani in care suntem martorii abuzurilor, scandalurilor si crizelor lor de orgoliu, iar tara plange de foame ca un cersetor care nu are nici macar umila sansa de a innopta intr-un azil. Ii alegem si le facem un bine, iar ei asteapta sa fie alesi si ne fac rau. Trocul e sinistru. Nu se tem ca peste patru ani nu vor mai primi voturi, pentru ca nici n-au nevoie de asta. Un mandat e arhisuficient ca sa-ti umfli contul, sa-ti rotunjesti burta si sa te distrezi cat pentru zece vieti". ("National", 30 martie). •Lelia Munteanu numeste toata tevatura "circ de stat" in editorialul cu acelasi titlu publicat in "Adevarul" din 4 aprilie. •"Cu ce functioneaza Romania in vremea acestei perpetue tranzitii? Cu vorbe. De patru luni de zile, in tara nu s-a miscat mai nimic, dar s-au macinat vorbe. Mass-media e incinsa de declaratii zaltate, aiuritoare, emanand de la varf ca o ploaie acida (...) In aceasta hora a vorbelii s-a prins acum cateva zile si Ioan Rus, civilul din fruntea unui minister banuit al rigorii, Internele. Ce ne promite d-l Rus? Ca va scadea rata criminalitatii? Ei, as! Domnia sa ne promite... "circ national". Ce inseamna in gura ministrului de Interne "circ"? Ministrul ne anunta - si nu glumeste - ca intr-o luna vom asista la finalizarea a 200 de dosare aflate in cercetari, care cuprind intre copertele lor privatizari din ultimii ani. Acestea, dosarele, se afla - precizeaza ministrul - in diverse stadii de cercetare, fapt pentru care in saptamanile acestea politistii si procurorii trebuie lasati sa munceasca in liniste. Dar cum sa-i lasam sa munceasca in liniste, sa-si repete adica rolul pentru marele "circ national", cand suntem de-a dreptul ingroziti de ce va urma! Numere de prestidigitatie? Iluzionism? Acrobatii fara plasa? Vom rade tinandu-ne cu mana de burta? Pentru ca la circ se si rade copios (...) Va fi "circ national" in jurul a 200 de privatizari. De ce nu in jurul a 197? Sau a 1.310? Si de ce e nevoie de tam-tamuri ca in triburile africane, cand eventuala pedepsire a unui vinovat e pretutindeni in lume un lucru cat se poate de firesc?! Aflam insa ca, dupa sforaitoarea declaratie, seful Internelor a fost convocat luni dupa-amiaza la primul ministru, dimpreuna cu alti sefi din Politie si Parchet, pentru a oferi explicatii. Circul e ca acum aduna cu totii la dosare si, ca in poezie, le ies mereu fara sot. Nu numai ca nu ies la numar, dar au cerut organismelor de control ale Executivului sa-i ajute cu niscaiva rapoarte". •Un adevarat scandal este si "instaurarea justitiei de partid", despre care vorbeste Cornel Nistorescu in "Evenimentul zilei" din 4 aprilie. •"In perimetrul justitiei romane, atat de dezorganizata in acesti ani, se pregateste intronarea disciplinei de partid. Prefectii stabilesc noii presedinti de tribunale, conducerea Parchetului a fost decapitata pentru a pune in loc oameni care sa aplice politica partidului in domeniu. Ba, intr-o forma delicata, e trasata si noua linie in conformitate cu care sa fie judecate cazurile referitoare la retrocedarea caselor confiscate abuziv. De fapt, adresa ministrului Rodica Stanoiu nu marcheaza decat reinstaurarea politicii fata de speta, lansata cu ani in urma, la Satu-Mare, de Ion Iliescu. Puse la gramada, toate ne arata ca avem de-a face cu o schimbare importanta pe terenul justitiei. Nu in materie de organizare, cat in materie de abordare a cauzelor. Ceea ce inainte era frauda, poate fi acum forma de devotament fata de partid. Ce parea ca se cuvine in vechile norme, conform noii abordari politice trece la capitolul "sa mai vedem". Cine i-a cercetat pe marii dubiosi ai perioadei 1992-1996 e trecut in tabara dusmanilor si pregatit sa fie pus in saramura. Am ascultat-o pe d-na ministru Rodica Stanoiu la o intalnire cu presa. Ideile exprimate atunci in materie de imbunatatire a cadrului de functionare a justitiei mi se par valabile si acum. Ceea ce se intampla insa nu mai tine de acestea, ci de o politizare a structurilor si de o dirijare a actului de justitie dupa criterii politice, prin ignorarea normelor de drept. Sunt prea multe semne ale unei operatiuni de anvergura si nu prevestesc nimic bun. Cand oamenii care s-au ocupat de marile fraude din Romania sunt impinsi sa ajunga la sapa de lemn, sunt minimalizati ori sunt obligati sa ceara azil politic avem de-a face cu o situatie care nu mai poate fi expediata usor. E vorba de chiar politizarea justitiei, de un amestec ce poate aduce unora satisfactii imediate, dar pe termen lung aduce prejudicii tuturor si, implicit, Romaniei ca tara cu pretentii europene. Pas, pas, cu numiri, cu destituiri, cu interogatorii, cu luat in bascalie, cu directionat de la centru, justitia romana se indeparteaza de independenta si asa firava si terfelita si se pregateste a fi doar un instrument la cheremul puterii".
Maria Lucia MUNTEANU