De cateva zile toate canalele romanesti de informare in masa sunt "inundate" de o "chestiune la ordinea zilei": scandalul din Radiodifuziunea Romana. Unii comentatori considera ca nemultumirea actualului Consiliu de Administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune fata de votul negativ al Comisiilor de Cultura si Mass Media ale Parlamentului este doar semnul agatarii acestuia de ciolanul unei institutii de importanta covarsitoare. Gazetari mari (dar destul de onctuosi din punct de vedere politic) considera nedrept ca "microfonul radioului sa fie folosit ca o bata impotriva Parlamentului sau ca un retevei in ciondaneala din interiorul institutiei", in loc sa considere (cum ar fi normal) ca acest vot negativ nu este decat un nou atac la adresa presei romanesti independente (dupa cel fatis declansat de Rodica Stanoiu) si ca acesta este un moment in care profesionistii din mass media ar trebui sa fie solidari, chiar daca sunt mai aproape de "ograda" unora sau altora dintre partidele politice. Nu este de neglijat faptul ca, spre deosebire de TVR, care s-a "reorientat" politic cu viteza unei giruete, dupa cum a batut vantul electoral, radioul a ramas (chiar si sub conducerea unui strain de breasla - Andrei Dimitriu) o institutie echilibrata si echidistanta, mult mai credibila decat majoritatea celorlalte medii de informare in masa. Stim cu totii, cei ce muncim de 10 ani incoace pe fasia minata a presei romanesti, cat de greu este sa te mentii in echilibru intre ratiuni de ordin financiar (caci presa inseamna si afacere, ca orice societate comerciala) si ratiunile profesionalismului, ale constiintei, ale adevarului care trebuie dezvaluit publicului larg, cu orice pret. Legati sau nu in vreo ograda politica "dulaii de paza a democratiei" sunt, poate, singurii care si-au facut cu adevarat datoria de la Revolutie incoace, expunandu-se la riscuri pe care publicul romanesc nu le-a stiut si nu le va sti niciodata. Domnilor din PDSR si PRM, daca doriti cu adevarat o tara libera, nu puneti "botnita" presei, chiar daca mai maraie uneori la dumneavoastra. In fond, atingand piscul puterii, intrand in primele randuri ale demnitarilor, sub lumina reflectoarelor, v-ati asumat (constienti?) riscul de a fi criticati. Si, ce sa facem daca in lumina reflectoarelor petele se vad mai bine decat la umbra comoda a afacerilor? Ce sa facem daca sunteti, multi dintre dumneavoastra, murdari de tot felul de "umbre financiare", desi ati iesit la lumina?
     Asadar, daca doriti cu adevarat o tara libera, lasati presa libera, sa-si spuna opinia, sa va lustruiasca sau sa va arate cu degetul, atunci cand gresiti! Biserica, Armata, Justitia, Politia, SRI-ul etc. sunt institutii in care obedienta politica nu ar trebui sa existe. Si nici in Presa! Se procedeaza de prea multa vreme intr-o anumita zona a presei romanesti, ca la un talcioc al functiilor, sau ca in acel "balci al desertaciunilor" in care se-nvart condamnarile si amnistiile comandate politic, intr-un fel de carusel. Fiecare dintre partidele care si-au dat rand de 10 ani incoace la putere, a facut (sau a determinat) sub masca unor acte de justitie, condamnari sau amnistii. Desigur, in cazul condamnarilor doar cei din tabara adversa trebuiau condamnati, iar in cazul amnistiilor, doar cei din tabara proprie trebuiau eliberati. La fel s-a intamplat in presa, pe care politicul a dorit-o scindata in "baietii nostri" si... "ailalti". Unii trebuiau permanent condamnati, iar altii permanent iertati de orice gafa. In Radiodifuziune au fost (si mai sunt inca) profesionisti adevarati, totusi, care au stiut sa-si depaseasca simpatiile politice, mediatizand cu dreapta masura tot ceea ce era in interesul cetateanului. Asa ca, oamenii de presa adevarati nu pot decat sa spere ca lucrurile vor ramane mai departe asa, ca sa nu ne mai intoarcem niciodata la absurdele ode ditirambice de altadata!
Ioan HANTULESCU