Marele fluviu isi aduna apele
     Viata partidelor supuse eroziunii din cauza presiunii populare cunoaste momente de avant sau de recesiune. PDSR, partidul-mamut, ezit sa folosesc cuvantul partid unic, deoarece imi repugna si cred ca nici liderii lui cei mai charismatici nu vor folosi aceasta sintagma, a trecut printr-o operatie estetica, de imagine, intr-o formatiune politica puternica, cu o larga suprafata de raspandire nationala. Metaforizand putin cele intamplate putem spune ca PDSR sau PSD este aidoma unui mare fluviu care-si aduna apele, devenind astfel un pol monolitic social-democrat extrem de puternic si care va domina de aici inainte viata politica autohtona. Ca se intampla astfel de reasezari, de fuziuni, clarificari pe esichierul politic este in beneficiul stabilitatii, al continuitatii ideii de social-democratie, curent care cuprinde la ora actuala majoritatea tarilor europene. Este vorba, fireste de o social-democratie curata, care nu mai are nici in clin, nici in maneca nimic comun cu poncifele, cu practicile si tezele ideologiei comuniste, asa cum se intampla in Franta, Suedia, Spania si alte tari de anvergura europeana. Disipate in atatea si atatea partide si partidulete, in formatiuni liliputane, fortele de sorginte social-democrata, mergandu-se chiar la individualitati, au fost aspirate, inghitite dintr-o suflare de catre partidul mama, rezultand un partid nou, cum ii place sa-i spuna liderului national al PSD - Adrian Nastase, epitet care nu se prea potriveste cu ceea ce s-a intamplat. Spunem asta, deoarece noua constructie politica din prefabricate inegale ce aminteste mai degraba de titulatura minusculului partid istoric decat de cea a actualei formatiuni de guvernamant nu si-a schimbat defel doctrina, programul. Mai potrivit ar fi sa se foloseasca sintagma de partid mare, puternic care deocamdata domina autoritar scena politica romaneasca.
     Analistii politici isi pun tot felul de intrebari in fata unei astfel de cununii politice cum ar fi: De ce avea neaparat nevoie partidul lui Adrian Nastase ce tindea spre majoritate de insignifiantul aport electoral al PSDR? Cum a acceptat un partid cu o serioasa carte de vizita istorica sa dispara pur si simplu, sa fie inghitit de turbionul PDSR? Cert este ca PDSR avea nevoie de o noua imagine care sa convinga centrul Internationalei Socialiste de la Londra. Aceasta intrucat in ciuda optiunii pro-occidentale a lui Nastase, acesta nu a reusit sa convinga suficient Europa. Este logic ca nou mositul partid PSD tinteste sa adere la Internationala Socialista. Nu de putine ori emisari, negociatori, lobby-sti ai PDSR au facut reverente in fata marilor sefi ai organizatiei internationale. Dar ei n-au obtinut decat statutul de observatori. Probabil ca acum, fruntasii internationalei vor fi mai putin reticenti fata de noul conglomerat PSD.
     Sigur, intentiile PSD-ului de a construi o societate pentru cei multi si saraci si de a integra Romania in structurile euro-atlantice, practic de a face reforma, protectie sociala, sunt laudabile, dar, deocamdata, partidul-pivot care a castigat lejer alegerile din noiembrie anul trecut n-a reusit sa puna in practica prea multe din promisiunile facute in campania electorala. Necajiti sunt cu duiumul, cetateanul de rand n-are bani cu ce sa plateasca intretinerea sau sa-si asigure medicamentele de care are nevoie.
     Asa-zisul "inceput de maturizare a pluralismului partidelor romanesti", ca sa devina convingator trebuie sa amelioreze conditiile de viata ale populatiei. Pe de alta parte este de salutat mariajul acestor partide si formarea unui pol social puternic, dar trebuie sa ne intrebam daca PSD va mai absoarbe si alte forte politice (de ce nu PD de exemplu?) cine va mai face opozitie in parlament. Caci fara o opozitie puternica nu exista viata parlamentara, practic nu exista democratie. Iata cateva din plusurile si minusurile acestei mezaliante politice.
Gheorghe JURCA