Protejarea patrimoniului cultural national
De bine in vorbe, in fapte...
     Tratate in ultimii ani cu destula superficialitate, in ciuda declaratiilor care mai de care mai angajante ale celor raspunzatori, problemele cu care se confrunta cultura romaneasca s-au inmultit si s-au agravat. Unele dintre ele, cum sunt cele ale conservarii si restaurarii patrimoniului cultural mobil si imobil au ajuns la metastaza. Credeam cu temeinica naivitate ca inceputul bun facut de ministrul Ion Caramitru in acest domeniu (in perioada ministeriatului sau fondurile puse la dispozitia Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, au crescut binisor) va fi dezvoltat de noul ministru al culturii si cultelor - academicianul Razvan Theodorescu. Cu atat mai mult cu cat formatia sa profesionala ne indreptatea sa-l vedem mai apropiat de aceste probleme. Faptele dovedesc insa contrariul. In acest an pentru continuarea lucrarilor de conservare sau restaurare pe santierele deschise in anii precedenti in toata tara, Ministerul Culturii si Cultelor a alocat... 30 de miliarde lei. La acestia se adauga 50 de miliarde de lei pentru plata lucrarilor deja efectuate pe unele santiere si vreo 10 miliarde de lei pentru santierele de arheologie. Este deci de inteles exasperarea care l-a facut pe istoricul Andrei Pippidi - presedintele Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice sa declare: "Trebuie sa atragem atentia romanilor ca trecutul lor se face praf. Se face praf pentru ca, spun specialistii, interventiile incepute si neterminate contribuie de foarte multe ori la degradarea mai rapida a monumentului decat daca nu s-ar fi intervenit deloc". Iar care este importanta acestui trecut pentru evolutiile prezente si viitoare ale natiunii stim cu totii.
     Cu toate acestea despre patrimoniul cultural national mult se vorbeste, dar prea putin se face. De curand inspectoratele judetene pentru cultura au fost transformate in directii judetene pentru cultura, culte si patrimoniu cultural national. Tocmai in ideea de a acorda o mai mare atentie problemelor de patrimoniu. Din pacate organigrama aprobata de MCC pentru aceste institutii este prea mica, iar salariile de asemenea. Fapt ce a facut ca majoritatea specialistilor care lucrau la oficiile de patrimoniu din cadrul muzeelor judetene si nationale sa decida sa ramana in cadrul acestor institutii, la alte sectii, decat sa treaca la directiile nou infiintate. Ca nu au, cel putin deocamdata, specialisti e una, dar chiar daca i-ar avea, numitele directii ar trebui sa aiba si baza materiala care sa le permita sa-si desfasoare eficient activitatea. Iar aceasta lipseste cu desavarsire. Dar ce-i mai grav este ca fisele de inregistrare si cele analitice pentru patrimoniul cultural mobil si imobil nu au mai fost reactualizate de peste 10 ani, multe dintre ele au disparut, iar confruntarea celor existente cu situatia din teren este o treaba destul de laborioasa si costisitoare devenind astfel aproape imposibila. Nu mai mira pe nimeni atunci hemoragia peste granita a patrimoniului mobil national.
     Dar,e bine! Declarativ, e bine. Nu exista actiune culturala care sa nu aiba in titulatura sintagma "patrimoniu cultural national". Totusi, ce-i de facut?
Anca DINICA