Cu ochii pe mass-media
Averi pentru prezentul luminos
     Odata cu ploile care ne viziteaza zilnic, de ceva timp incoace au inceput sa cada si capete de judecatori necinstiti, fapt ce i-a atras ministrului Justitiei titulatura de "Ghilotina Stanoiu". Daca mai punem la socoteala si combativitatea ministrului de Interne, Ioan Rus, care a luat la purecat averile politistilor, am putea zice ca partidul de guvernamant incearca sa-si onoreze macar una dintre marile lui promisiuni electorale, respectiv intetirea luptei impotriva coruptiei. Dat fiind faptul ca, cel putin deocamdata, in plasa n-a cazut decat plevusca, ziarele aplauda fenomenul cu prudenta si chiar cu scepticism, dupa cum vor arata mostrele pe care le vom prezenta in continuare. * "Este bine ca ministrul de Interne se dovedeste ferm si ca a creat comisii care sa verifice averile politistilor. Pe buna dreptate, se naste insa intrebarea: cine si cum ii va verifica pe cei de la varf, pe oamenii din preajma ministrului, nu putini acuzati ca ar fi adunat averi fabuloase prin mijloace care aduc o grava atingere Codului Penal? Pe de alta parte, daca verificarea anuntata cu atata pompa se va dovedi iar doar un foc de paie, atunci domnul ministru Rus isi asuma constient riscul de a da si mai mult frau liber coruptiei, de a-i incuraja pe cei care fura, jefuiesc, insala, comercializeaza marfa de contrabanda si de a impinge Romania in zona de risc unde se afla acele tari carora nimeni nu le mai acorda vreo sansa. Problema vilelor politistilor, a averilor stranse de acestia in mod ilegal nu este noua. Predecesorii domnului Rus, taranistii Dejeu si Dudu Ionescu, au pornit si ei din primele zile ale mandatului o cruciada pe viata si pe moarte impotriva coruptiei din MI, dar in decursul a doar cateva luni s-au umplut de ridicol. Rezultatul? Brat la brat, politistii si infractorii si-au vazut de afacerile personale, sfidand legea si bunul simt, batandu-si joc pe fata de contribuabilul care nu numai ca nu era aparat de politisti, dar platea din saracia adanca in care este impins taxe si impozite tot mai mari, care, prin intermediul unor functionari de la finantele publice - vezi cazurile de la Constanta, Satu Mare sau sectorul 5 al Capitalei - ajungeau nu la buget, ci direct in conturile din care-si trageau miliardele bugetarii cu vile si palate imparatesti. Prin urmare, operatiunea de verificare a averilor politistilor, ordonata de ministrul Ioan Rus, este o arma cu doua taisuri. Succesul ei - intelegand prin asta recastigarea autoritatii politistului si a institutiei Politiei, cresterea eficientei muncii cadrelor MI - inseamna control la sange, fara crutare, indiferent cine este persoana care afiseaza o prosperitate financiara ce sfideaza limitele bunului simt. Daca nu va exista crutare, in sensul ca vor fi controlati si rechinii, nu doar plevusca, si se va propune trimiterea tuturor vinovatilor in fata justitiei, actiunea ordonata de d-l Rus poate reprezenta un prim si real pas spre starpirea marii coruptii. In cazul ca se va actiona cu jumatati de masura, cum a fost pana acum, ministrul de Interne nu se poate astepta decat la o noua si periculoasa escaladare a marii infractionalitati, care ar putea sa-i coste scump atat pe el, cat si pe colegii din partidul aflat la guvernare". (Nicolae Militaru in "Adevarul") *"Ce se intampla pana la urma cu ofiterii de prin judete, imbogatiti "numai din munca de o viata?" Ii da cineva jos? La ce instanta si pe baza carei legi pot fi ei cercetati? Si ce baza legala are mecanismul juridic romanesc pentru a prelua astfel de averi? Chiar si fiscul e neputincios! Si daca ofiterii din teritoriu, posesori de bunuri cu valori exagerate (la o prima masuratoare, ochiometrica), sunt destituiti, cat de corecta este mentinerea generalului Toma Zaharia in functia de secretar de stat cata vreme si el (tot dupa o evaluare ochiometrica) pare implicat in afaceri indeajuns de suspecte? De ce la el nu se pune, iar ofiterii care au carat scandura, faianta, fier-beton si ciment de pe unde au putut trebuie sanctionati? Si de ce operatiunea aceasta ii vizeaza numai pe politisti? In "turneul national" al vilelor ar putea intra si vamesii. Si daca acestia sunt dati in cercetare, de ce sa conduca investigatia exact Dinu Vama, numit pe post de "tatic" al bransei? Nu e el intaiul dintre suspecti? Nu are el destule "gauri" la vama, ca sa nu aiba ce cauta acolo? Pe principiul egalitatii in fata legii, evaluarea vilelor ar trebui extinsa si la unii procurori. Si, pentru a nu fi nedrepti, ar trebui sa mergem mai departe, la fosti ministri, de dupa 1990, spre a vedea ce urme "imobiliare" a lasat functia in viata lor. Si ar trebui sa ne prefacem ca descoperim cu uimire alte imbogatiri spectaculoase. E vorba de functionari publici, de inalti demnitari, de sefi importanti din institutiile statului. De fapt, ar trebui sa constatam ca Legea declararii averilor e valabila numai de ochii lumii, in fapt fiind doar praf in ochii cetateanului. Nu controleaza nimeni. Nu sanctioneaza nimeni!" (Cornel Nistorescu in "Evenimentul Zilei") *"De catva timp paginile ziarelor sunt bogat ilustrate cu fotografiile unor vile pe care si le-au construit din agoniseala lor de bugetari capii politiei din diferite judete. Ale Romaniei, fireste. Cu ani in urma, vedeam si citeam cum sunt cele patru case ale actualului prim-ministru, ori ale altor persoane politice, care fac, in general, declaratii despre binele public. Ca sa fie lista completa, la un moment dat ni s-a aratat si casa parinteasca a liderului taranist, caruia i se reprosa felul cum fusese renovata. Mi-am pus intrebarea de ce mai toti politicienii, in general foste tinere sperante ale regimului comunist, aleg mereu si mereu numai calea propriului bine, cand misiunea lor declarata e zbaterea pentru binele celorlalti. Bine care, pana la urma, le-ar aduce si lor, sau macar copiilor lor, ceea ce-si doresc. Probabil ca oamenii s-au saturat sa tot astepte "viitorul luminos" si nici prin cap nu le trece ca ar putea, prin propriile eforturi, contribui la grabirea sa. Azi, desigur, "viitorul luminos" nu mai e integrarea in comunism, ci aceea in Uniunea Europeana. Asadar, din punctul lor de vedere, "viitorul luminos" n-a facut altceva decat sa se mute de la rasarit la apus. Nu e decat o chestiune de geografie pentru multi dintre guvernantii de azi. E adevarat, comunismul - inca socialism la noi - permitea un singur drum spre mai binele personal si anume acela spre varful ierarhiei de partid si de stat. Dar si acesta ducea pe terenuri minate, caci seful se putea oricand supara pe cei care se se capatuisera (cuvantul era drag discursului comunist) si totul se putea narui intr-o clipa. In varful ierarhiei, insa, nu se ajungea, in cele mai frecvente cazuri, prin merite profesionale, ci pe cai ocolite: de la dosar la lucraturi pe la spate, turnatorii si complicitati cu cel mai tare. Deci, toti cei care iubeau confortul sporit trebuiau sa renunte la criteriile morale, ba chiar, nu o data, si la cele legale. Faptul de a fi pus undeva in administratia superioara era perceput ca o improprietarire cu domeniul administrat. Tara nu era numai "masa de lucru" a presedintelui, ci si proprietatea lui. Proprietatea fiind de stat si statul fiind el. Aceste fapte, repetate la infinit, au croit un model mental deosebit de cel din alte parti ale lumii, a carui cea mai negativa trasatura era, si mai este inca, neincrederea in caile legale, drepte, pentru a ajunge la "viitorul luminos", fie el cel estic, fie cel vestic". (Nicolae Prelipceanu in "Romania Libera").
Maria Lucia MUNTEANU