Legitimatia de maghiar - calul troian al Ungariei Mari
     Se pare ca iluzia refacerii "Ungariei Mari" nu i-a parasit pe maghiari nici in prezent cand, pretutindeni pe batranul nostru continent, se fac eforturi pentru crearea unei Europe unite, integrate economic, social, lingvistic, politic si social. Nu pierd nici cea mai neinsemnata ocazie pentru a spune ca a cam trecut vremea statului national si unitar. Un parlamentar UDMR a mers pana acolo incat a cerut ca, daca se vor aduce unele modificari Constitutiei, atunci din definirea constitutionala a Statului Roman sa fie scoase cuvintele "national" si "unitar". Adica, onorabilul domn deputat de etnie maghiara nu crede ca Statul Roman este un "stat national" si nu isi ascunde dorinta ca el sa nu mai fie nici "unitar" chiar daca aceasta opinie a fost una "personala", cum a catalogat-o Marko Bela, nu este o noutate. Ea este purtata si intretinuta de mai multa vreme, fapt pentru care UDMR nu a votat actuala Constitutie a tarii. Personalitati reprezentative ale UDMR au combatut atunci si caracterul "national", "unitar" al Romaniei. Ei nu se multumesc cu cele patru libertati de circulatie pe care le ofera crearea Uniunii Europene: libertatea oamenilor, a bunurilor, serviciilor si capitalurilor. Vor sa faca din legitimatia de maghiar calul troian al "Ungariei Mari" in centrul Europei.
     Dincolo de inactualitatea si aberatia unei astfel de incercari, este frapanta si asemanatoare cu cea promovata cu ani in urma de fosta URSS si Komintern, care in internationalismul lor proletar au mers pana acolo incat au decretat ca Romania este un stat "multinational" si "imperialist". Istoria confirma ca vehicularea unor astfel de idei era legata de comunitatea de interese sovieto-naziste care au dus la "Pactul Ribbentrop - Molotov" si la "Dictatul de la Viena" din 1940. A deranjat atunci ca "imperialismul" romanesc era asociat cu "imperialismul" puterilor democratice si existenta lui nu era deloc pe placul germanismului revansard si expansionismului sovietic. Iata ca, dupa mai bine de 60 de ani de la inventarea unor astfel de acuzatii, sunt scoase de la naftalina idei nocive, ce au ca scop inveninarea bunelor relatii de vecinatate cu Ungaria. Politologul maghiar Molnar Gusztav, in volumul "Problema transilvana" este si mai transant. "Stapanirea absoluta a statului asupra <> teritoriu sau, daca preferati, suveranitatea absoluta este astazi un lucru cel putin la fel de respingator (si periculos) ca si tendinta absoluta a statului aristocrat din secolul al XVII-lea de a stapani societatea civila. In cazul statelor aparute dupa dezintegrarea unor alcatuiri statale mari, aceasta pretentie de suveranitate este de-a dreptul ridicola". Socotesc ca nu este rau sa reamintim adeptilor unor astfel de idei nastrusnice (observati, n-am spus aberante) ca niciodata in bimilenara sa istorie caracterul national al Statului Roman nu a fost si nu este determinat de un "tratat", de o "intelegere" sau de o conjunctura politica. Statul National si Unitar Roman, Romania de azi, este lucrarea unei realitati istorice si mai cu seama demografice incontestabile. Orice ar face si oricat de mult ar dori sa renuntam la formularea expresa ca Romania este un Stat National si Unitar, nu vor putea spori minoritatea maghiara din Romania la mai mult de 6-7 la suta din populatia tarii. In toate statele nationale europene exista minoritati. Dar aceasta nu schimba caracterul national al Frantei, Angliei, Spaniei, Finlandei sau Italiei, ca sa dau doar cateva exemple.
     Vizavi de aceste incercari nevolnice de a ne servi lectii de istorie, trebuie sa spunem clar, ferm si categoric ca Statul Roman national si unitar nu poate fi pus in discutie sub nici un motiv. El este rezultatul unei evolutii istorice ireversibile si este expresia unei realitati culturale si demografice evidente, forjate de-a lungul milenarei sale istorii. Statul Roman este expresia vointei zdrobitoarei majoritati a cetatenilor sai, niciodata contestata de ei. Este un gest de rea credinta sa contrapui notiunile de natiune si unitate cu valorile lor civice cetatenesti, garantate de Constitutia Romaniei, "comunitatea de sange", de "neam" in intelesul tribal al termenilor. Incercarile de a readuce in actualitate astfel de idei si concepte ponosite, drapate in glazura "intelegerii moderne, europene" nu trebuie sa treaca neobservate. Trebuie respinse fara echivoc, cu fermitate, pe baza argumentelor adevarului istoric, asa cum au facut-o de fapt presedintele si premierul tarii.
Sebastian TRUTA