Curier judetean

Nu lăsa ca apăsătoarele suferinţe să-i înnoreze fruntea şi să-i amărască inima. Nefericirile lui să nu facă a se pogorî lacrimi în ochii lui şi inima lui să nu fie jertfă întristărilor. Fă ca fiecare din zilele lui să fie o frumoasă zi de primăvară şi viaţa lui să se asemene unui râu limpede şi lin, ce curge prin grădini înverzite şi printre flori. Iar dacă va fi ameninţat de nefericire, fii apărătorul şi ocrotitorul lui, precum el este apărătorul meu. Ori în ce parte va merge sau se va afla, umbreşte-l cu bunătatea şi apărarea Ta. Amin.

Jertfa Crucii - singura jertfă necesară pentru lume
     Prăznuim astăzi ZIUA CRUCII, simbolul şi puterea jertfei divine. Aş dori mai mult să tac şi să las zecile de mii de jertfe nevinovate din oraşele americane să vorbească prin glasul lor mut şi să-şi spună durerea lor. Au fost jertfiţi oameni nevinovaţi, părinţi care şi-au sărutat în dimineaţa de 11 septembrie 2001 pentru ultima dată copilaşii pe frunte şi au plecat să le câştige pâinea cea de toate zilele. Le-au rămas trupurile sub ziduri şi copilaşii cu ochii în lacrimi aşteptându-i să vină acasă.... Şi nu s-au mai întors. Poate nici nu le va mai recunoaşte cineva trupurile lor în grămezile de moloz şi fier încins.
     Se vehicula ipoteza că acel renumit terorist Usama Bin Laden să fi provocat acest act criminal. Ca unul care mă ocup cu studierea religiilor, aş vrea să fac o precizare. Lumea islamică este foarte uşor manevrabilă şi poate fi foarte repede transformată într-o lume de fanatici. De ce? În această religie nu există o separaţie între puterea politică şi cea religioasă (mă refer la statele puternic islamizate, care aplică preceptele Coranului ad litteram), deoarece liderul religios este şi conducător politic. Ayatollahul, cadiul, şeicul, etc. sunt denumiri de trepte religioase, care se regăsesc şi în viaţa civilă. De aceea, cei care conduc slujba de vineri (ziua lor de rugăciune solemnă), le conduc şi viaţa profană. Predica de vineri poate fi o predică pur politică, de asmuţire împotriva altor popoare, considerate ne-musulmane. Deci se poate fanatiza foarte uşor un popor de la amvonul moscheii. Iar dacă se iau în calcul şi afirmaţiile Coranului despre războiul sfânt (djihad), care trebuie să extindă islamul peste toată lumea pentru a o aduce la supunerea faţă de Allah, evident fanatizarea este o realitate. O altă idee religioasă denaturat extrasă din Coran: nu contează câţi oameni ne-musulmani mor lângă tine, dar dacă tu mori pentru cauza islamului, te vei mântui sigur, mai precis, vei merge în raiul lui Allah, cu munţi de pilaf, cu dansuri şi cadâne. Iată de ce se poate vorbi despre kamikadze în sânul islamului, deoarece ei cred că sunt mântuiţi prin jertfa lor, chiar dacă aceasta înseamnă uciderea altor zeci de mii de oameni.
     Adevărul creştin, care este religia autentică, are o dogmă sănătoasă. Nu te poţi mântui pe lacrimile altuia. Nu poţi ajunge la iubirea lui Dumnezeu, călcând cu ură peste trupurile celor ucişi de tine. Vor fi fost şi în istoria creştină crime argumentate religios, dar aceste acte nu au avut de-a face cu creştinismul real. Orice fanatism nu are nici o legătură cu religia autentică. Fanaticii îşi caută doar argumente religioase, dar nu mai cred în religia divină. Ei şi-au fabricat un Dumnezeu, îmbrăcat în haine de comando, cu grenade atârnate la brâu şi cu pistolul mitralieră la piept. Dar acesta este diavolul sub chipul lui Dumnezeu.
     "Când dispar popoarele, atunci intrăm în Templul Babilonului", zicea Petre Ţuţea. Diversitatea popoarelor este lăsată de Dumnezeu tocmai ca în armonia specificităţii neamurilor, lumea să redevină o grădină a raiului. Credinţa creştină ne spune că a fost de ajuns o singură jertfă pentru ca oamenii să nu mai moară, să nu se mai omoare între ei. Este jertfa împăcării omului cu Dumnezeu pe cruce, realizată prin Hristos. Nu mai trebuie să moară nimeni, deoarece Hristos a ucis prin crucea sa ura, lăsându-ne în locul ei iubirea, care este definiţia lui Dumnezeu ("Dumnezeu este iubire"). Cine nu are în sufletul lui iubire, indiferent din ce religie ar face parte, nu este pe calea care duce la Dumnezeu, ci spre calea care duce la iad, chiar dacă i se predică de către mai-marii religiilor că fapta lui îl duce în rai. Vorba lor este precum cea a şarpelui în rai "nu, nu veţi muri", deşi ştia că vor muri.
     Jertfa nevinovaţilor din 11 septembrie atrage o serie de propuneri: război, atacarea unor popoare etc. Oamenii trebuie să fie înţelepţi: nu avem nevoie de un al treilea război mondial. Trebuie pedepsiţi cei vinovaţi dar fără a implica globul pământesc în luptă, căci atunci cei aproximativ 20000 de morţi de la World Trade Center vor fi un fir de praf în nisipul imens de jertfe umane nevinovate.
pr. Emil JURCAN

Calendar religios
Ortodox: Înălţarea Sf. Cruci
Catolic: Înălţarea Sf. Cruci