Fiecare ţară cu teroriştii ei
Microcentralele - inamicul public numărul unu
•Cu ochii pe mass-media
     De când cu atentatul terorist asupra Americii, problemele interne ale României nu prea au mai reuşit să capteze atenţia presei autohtone, chiar dacă nivelul de trai al populaţiei şi-a continuat căderea inexorabilă. Contaminat, probabil, de teama exploziilor cauzate de bombe, premierul Adrian Năstase a identificat inamicul public numărul unu: microcentralele termice de bloc *După hoţii de conductori electrici, după "petroliştii" specializaţi în găurirea conductelor, după mafia intermediarilor de prin pieţele agro-alimentare, Guvernul a mai identificat niscaiva duşmani ai economiei naţionale, adică ai statului. Astfel, inamicul public numărul unu de săptămâna aceasta au fost declarate microcentralele termice de bloc. Aceste microcentrale duşmănoase sunt, cum frumos a explicat d-l Adrian Năstase, "un fenomen deosebit de periculos", mai ales prin amploarea lui. Astfel, în primele luni ale anului, peste 175.000 de familii (din care 122.000 locuiesc la bloc) au primit aprobări pentru a se racorda direct la reţeaua de gaze pentru a-şi putea instala microcentrale. Ele, centralele, pot duce la "situaţii foarte grave, cum ar fi poluare, pericol de explozie, utilizarea neraţională a gazelor naturale şi dezechilibrarea sistemelor centralizate de încălzire". Să luăm "situaţiile grave" pe rând. Aceste microcentrale lucrează cu un randament extrem de ridicat, cu arderea integrală a combustibilului, adică a gazului, deci nici vorbă de poluare. Oricum, la acest capitol, bătrânele noastre CET-uri de la periferia oraşelor, care ne colorează cerul cu praf, cenuşă şi tot felul de gaze toxice, sunt imposibil de întrecut. Pericol de explozie? Nu prea e, căci toate sunt echipamente nou-nouţe, aduse din Occident. Despre "utilizarea neraţională a gazului metan" poţi vorbi doar în cazul în care cererea internă n-a fost estimată corect şi n-a fost corelată cu importurile făcute din Rusia. "Dezechilibrarea sistemelor centralizate de încălzire" - în sfârşit, aici premierul are mare dreptate. Cu o singură corecţie: apariţia fenomenului microcentralelor nu e cauza, ci efectul dezechilibrării financiare a sistemului centralizat de încălzire. De ani de zile, sistemul de termoficare din România trece printr-o criză profundă datorată, în special, investiţiilor insuficiente. Între o cerere de mărire a salariilor asezonată cu ameninţări cu greva şi reducerea investiţiilor, nici un director de regie n-a ezitat deloc. Din păcate, starea infrastructurii echipamentelor energetice, care e o resursă ca oricare alta, s-a degradat continuu. Aşa se face că România produce, în vechile centrale, energie din ce în ce mai scumpă şi o risipeşte din ce în ce mai uşor. De exemplu, găurile din conductele regiilor de gospodărire locală sunt atât de multe, încât pierderile "de transport" ale energiei termice variază între 25 şi 50 la sută. Efectul se vede în numărul de zerouri de la întreţinere, căci bietul cetăţean plăteşte şi apa care-i dezmorţeşte caloriferul, dar şi apa care încălzeşte şoselele şi pământul patriei. Anul acesta, la pierderile "tradiţionale" s-a adăugat reactualizarea preţului energiei "la intern", cerut de FMI. Astfel, acest preţ se va modifica, lunar, în funcţie de cursul leu/dolar. În acest fel, întreţinerea va creşte spectaculos, un calcul simplu arătând că nota de plată pentru un apartament cu 3 camere va trece de 2 milioane de lei. În faţa acestui pârjol, cetăţenii s-au adăpostit care cum au putut. Sute de mii, pur şi simplu, şi-au sudat caloriferele, bazându-se pe soluţia "păturii în plus" a lui Ceauşescu. Alţii, mai cu dare de mână, au ales soluţia microcentralelor de apartament. Dar aceştia din urmă reprezintă o minoritate fericită... Practic, populaţia a ajuns să se împartă între cetăţeni care nu pot să-şi plătească întreţinerea şi cetăţeni care încă pot s-o plătească, dar nu mai vor." (Marius NIŢU, în "Adevărul" din 19 septembrie) *Nu doar microcentralele îi împart pe români în două, ci şi evenimentele din America: unii, cei mai numeroşi, îi compătimesc pe americani şi consideră că teroriştii ar trebui să fie pedepsiţi în mod exemplar, în vreme ce alţii cred că americanii au primit de fapt ceea ce au meritat.
     Lumea pe care o propune America e, poate, discutabilă. Dar cea pe care o vrea terorismul este una, categoric, insuportabilă. Probabil, de aceea m-a consternat un soi de "miticism" din unele reacţii de la noi. Zic "m-a consternat" nu fiindcă aş avea dreptul să aprob ori să dezaprob, ci fiindcă, pur şi simplu, nu-l înţeleg. Să fie vorba doar de pudoarea de a nu lua nimic în tragic? Nu ştiu. O explicaţie ar fi că Mitică socoteşte, poate, emoţiile ceva inferior. A judeca "emoţional" e egal, din punctul lui de vedere, cu a judeca superficial. De aceea, reprimându-şi cu discreţie o lacrimă, dacă vede la televizor, la CNN, nişte copii speriaţi, înălbiţi de praf ca de cenuşă vulcanică, Mitică practică un "cartezianism" de Dâmboviţa în care orice îndoială e interesantă, dacă pune în evidenţă nu tragedia Americii şi consecinţele ei, pentru toată lumea, ci umilinţa suferită de America: "Unde a fost dom'le, Rambo acum? De ce n-a venit Rambo să-i pună la respect pe terorişti? Sau te pomeneşti că va fi fost chiar Rambo cel care i-a organizat?" Mitică e de părere că americanii se complică prea mult: "Nu şi-au imaginat ceva care, pentru mintea lor, era prea simplu. Că se pot găsi nişte nebuni care să folosească avioane de pasageri ca proiectile. Şi uite c-au păţit-o". Apoi, se încruntă, vorbind, savant, despre "războiul civilizaţiilor" de parcă ororile ar face parte din civilizaţie. Pe scurt, Mitică zice că teroriştii vor fi având şi ei motivele lor. Şi că e treaba Americii cum se descurcă acum. Or, mai ales, asta nu reuşesc să înţeleg. Să nu se vadă oare că fanatismul, dus la forme demenţiale, iese şi din sfera civilizaţiei şi din cea a umanului? şi, că, deci, nu e doar problema unei ţări? Eu, unul, nu cred că e de ales în clipa de faţă altceva decât ceea ce poate împiedica demenţa să producă în continuare istorie". (Octavian PALER în "Cotidianul" din 18 septembrie) *Dacă omenirea întreagă identifică acum fanatismul cu Ossama Ben Laden, România are probleme cu al său Corneliu Vadim Tudor * "Vadim Ben Laden o ţine langa cu teroriştii pregătiţi în România. Şi România, ţara lui dragă, e împinsă uşor-uşor sub zodia demenţei. Nu se mai discută despre contribuţia ţării noastre într-o campanie împotriva terorismului. Consecinţele evenimentelor din 11 septembrie trec în plan secundar. De la taximetrişti la politicieni, aproape toţi concetăţenii noştri dezvoltă o tacla naţională. S-au pregătit terorişti în România sau nu? A mai apărut şi afirmaţia lui Ben Laden că ar avea oameni sau bani şi în ţara noastră, şi tot natul are o nelămurire istorică. O fi adevărat sau n-o fi adevărat? Nu mai contează nici scumpirile, nici căderea pieţei, nici ce pregătesc americanii! Culmea e că, de la lansarea acestei aberaţii, televiziunile şi multe ziare au tăcut mâlc. Au crezut că, prin ascunderea rahatului aruncat de Vadim Ben Laden sub preşul tăcerii, rezolvă problema. Poporul nu află despre acuzaţii şi, ca atare, ele nu există. Nimic mai fals. Au fost destule locuri în care Vadim Ben Laden să-şi toarne inepţiile şi să împrăştie zvonurile. Pe baza aceluiaşi principiu pe care a acţionat şi partidul de guvernământ faţă de tembel (s-a făcut că nu-l vede sau că se distrează pe seama lui) am ajuns în situaţia dramatică de acum. Dementul, cu aiurerile bine croite şi cârpite pentru a părea credibile, dă societăţii româneşti teme de discuţie, ridiculizează iniţiative, pune în umbră decizii coerente sau râde ca proasta în târg de lucruri simple. De la lansarea aberaţiilor cu teroriştii, replica a fost şubredă şi neconvingătoare. Două-trei comunicate, o ameninţare cu justiţia şi o înjurătură frumos ambalată din partea lui Viorel Hrebenciuc. Dar nimeni n-a prezentat un document oficial, n-a organizat o dezbatere care să lămurească populaţia, n-a ieşit sever şi convingător la rampă pentru a-l pune pe nebun la punct. De fapt, mult lăudata noastră societate democratică, gata să lupte împotriva terorismului, a atacatorilor, a mafiei, nu e în stare să găsească ac de cojocul unui tembel înflăcărat. Nu găseşte mijloacele pentru a-l neutraliza şi a-l pune la respect! De ce? Pentru că în instituţiile statului şi printre poliţişti şi procurori sunt destui căcăcioşi care s-au obişnuit să joace la mai multe capete şi cotizează felurit la Ben Laden-ul dâmboviţean". (Cornel Nistorescu în "Evenimentul zilei" din 19 septembrie).
Maria Lucia MUNTEANU