Atentatele teroriste din America, o decizie politică?
     1 septembrie 1939. Începe al doilea război mondial. Incidentul de la graniţa germano-polonă a fost premeditat şi decizia a fost politică. 7 decembrie 1940, dimineaţa. Este atacată flota americană de la Pearl Harbour şi SUA intră în război. Preşedintele american de atunci, F.D. Roosvelt, a spus: "În politică nimic nu este lăsat la voia întâmplării". Un supravieţuitor de la Pearl Harbour declara recent: "De vină au fost oamenii politici". Deci decizia a fost tot politică.
     Dar anii trec, generaţiile se nasc şi dispar în pământul din care suntem făcuţi şi deciziile majore ale umanităţii sunt tot politice. Ianuarie 1991. Are loc războiul din Golf. După câţiva ani se publică stenograma discuţiei avute de Sadam Husein cu ambasadoarea americană la Bagdad, care a avut loc cu câteva zile înainte ca Irakul să invadeze Kuweitul. Concluzia este că Sadam a fost încurajat, a muşcat momeala şi Occidentul a câştigat. Restul este istorie. Decizia a fost tot politică.
     Eu zic să ne apropiem mai mult de România, mai precis de spaţiul fostei Iugoslavii. Acum câţiva ani, sârbii bosniaci ai lui Radovan Karadzici împresurau puternic Sarajevo şi musulmanii din Bosnia Herţegovina băteau în retragere. Naţiunile Unite vroiau să trimită trupe internaţionale ca să-i despartă, dar motivul major nu venea. Şi, într-o zi de târg, cade un obuz de artilerie într-o piaţă din Sarajevo, omorând cel puţin 200 de civili nevinovaţi. Imediat se arată cu degetul spre sârbii bosniaci şi Naţiunile Unite dislocă trupe în zonă, despărţind combatanţii. Cu trecerea timpului, testele balistice au arătat că probabil obuzul a venit dinspre liniile de front musulmane. Şi aici avem de-a face tot cu o decizie politică.
     Primăvara anului 2000. Ultimul an de preşedinţie al lui Clinton. NATO atacă Federaţia Iugoslavă (Serbia şi Muntenegru), după lungi negocieri interoccidentale. Rusia închide ochii din motive financiare şi bombardamentele durează 72 de zile. Dar presa americană a criticat dur, la sfârşitul anului trecut, poziţia pe care a avut-o secretara de stat a SUA, d-na M. Albright, la acele negocieri. Ea a susţinut calea războiului, nu pe cea a aranjamentelor politice. Se trage concluzia că bombardarea Serbiei a fost tot o decizie politică.
     Dar să ne uităm şi către Est, la prietena noastră, Federaţia Rusă. Din 1994 şi până în prezent Rusia a tot avut (şi are) probleme cu Cecenia. După schimbarea mai multor persoane, ajunge prim-ministru Putin, actualul preşedinte. El este ferm decis să închidă problema cecenă, dar nu avea un motiv serios pentru a sensibiliza poporul rus. Şi astfel au început atentatele teroriste cu bombe la Moscova şi în alte oraşe ale Federaţiei Ruse, au murit câteva sute de oameni nevinovaţi şi opinia publică s-a sensibilizat. Armata rusă a intrat în forţă şi a pacificat Cecenia aşa cum este ea astăzi. Şi aici avem de-a face tot cu o decizie politică. Exemplele pot continua.
     11 septembrie 2001. Ştim cu toţii ce s-a întâmplat la New York cu World Trade Center şi la Washington cu Pentagonul.
     Încă din vară ziarele avertizau despre iminenta izbucnire a unui război în Orientul Apropiat în toamna acestui an, adică între Israel şi lumea arabă. Se pare că Mossadul i-a avertizat pe americani cu 5 zile înainte de a se întâmpla aceste atacuri teroriste. Ca urmare a acestor evenimente în care au murit peste 5000 de persoane nevinovate şi s-au produs pagube materiale de câteva zeci de miliarde de dolari, americanii ripostează militar şi este posibil ca războiul din Orientul Apropiat să nu mai aibă loc. Avem de-a face tot cu o decizie politică? Dumneavoastră ce părere aveţi? Acestea sunt războaiele de azi, adică războaiele în numele globalizării.
     În aprilie 2000 am scris un articol despre mondializare, în care am arătat că în prezent principalul obstacol în calea globalizării Pământului îl reprezintă fundamentalismul islamic şi o parte a ţărilor arabe. Să nu uităm că ei deţin aproape un sfert din populaţia globului şi sunt o forţă de temut, aşa cum demonstrează recentele atentate teroriste din SUA şi permanentele atentate sinucigaşe din Israel. Dacă nu trecem de fundamentalismul religios islamic, nu putem globaliza Pământul. Şi aici este cheia lărgirii Uniunii Europene, a unirii de facto cu SUA şi Rusia, pe fondul unui permanent război (declarat sau nu) al Israelului cu fundamentalismul religios islamic. Dar, trebuie să fim optimişti, că acest secol este cel al triumfului globalizării planetei Pământ.
     Dar să ne uităm şi în ograda noastră. Cu 3-4 ani în urmă a apărut în presa noastră un plan al fostului KGB sovietic, privind înlăturarea de la putere a lui Ceauşescu, adică evenimentele din decembrie 1989 (Revoluţia Română). În plan se estimau cam 40.000 de victime şi documentul se încheia sec cu "Dar merită". A meritat sau nu, asta este treaba fiecăruia dintre dvs. Cert este că nici noi nu am fost scutiţi de decizia politică. Dar această decizie a fost luată nu pentru a trăi singuri în continuare, ci pentru a ne integra în Uniunea Europeană, participând şi noi la efortul globalizării planetei.
     Aşa cum am mai scris într-un recent articol, astăzi se construieşte staţia spaţială internaţională. Pe Lună, la poli, în 1998 s-a descoperit gheaţă, punându-se problema de a se amplasa în viitor mici oraşe. Cel mai târziu în anul 2020 omul va pune piciorul pe Marte. Şi astfel va începe colonizarea sistemului nostru solar. Un atribut fundamental al viitorului stat mondial, care va rezulta din globalizarea Pământului, va fi această activitate. În 1995 s-a descoperit prima planetă extrasolară, adică prima planetă care aparţine altei stele. Astăzi sunt descoperite peste 50 de planete extrasolare şi cursa continuă. Cel mai târziu în anul 2025 vom avea pe orbită un telescop gigant care va depista planete de tipul Pământului în jurul altor stele. Şi aceste planete pot să aibă viaţă (ca a noastră) pe ele. În perspectiva acestei situaţii ne trebuie oameni care să fie apţi la asemenea călătorii, să ia contact cu viaţa şi cu civilizaţiile umane de pe respectivele planete extrasolare. Creând prin clonare şi manipulări genetice un astfel de om, cel mai înţelept lucru este ca laboratoarele să fie amplasate pe Marte. Şi aceasta se poate realiza numai prin globalizarea Pământului. Globalizarea este progresul şi nici un popor nu se poate sustrage acestei tendinţe. Şi acest stat unic mondial va garanta drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Deci globalizarea este în avantajul fiecărui om.
ec. Vasile TURCU,
membru al Academiei de Ştiinţe New York