Războiul din spatele uşilor închise
     Se vorbeşte tot mai intens despre un implacabil război împotriva teroriştilor, în special a talibanilor afgani, despre capturarea celui care în opinia americanilor este socotit inspiratorul, conducătorul, creierul acţiunilor teroriste de acum două săptămâni de la New York şi Washington. Posturile de televiziune din întreaga lume bombardează zilnic conştiinţa publică cu ştiri de ultimă oră atât din tabăra americană şi a aliaţilor săi, cât şi din lumea musulmană, adeptă a Jihadului. Sute de avioane fac exerciţii pe portavioanele din Oceanul Indian, mii de rezervişti din Garda Naţională Americană sunt mobilizaţi în cadrul unui amplu program de pregătire. Alte baze militare din Turcia sunt puse la dispoziţia americanilor pentru proiectatele atacuri împotriva celor care sprijină şi încurajează mişcarea teroristă. FBI acţionează non-stop pentru identificarea grupărilor teroriste care au legături cu Bin Laden. Diplomaţia americană se află şi ea într-o continuă ofensivă de a găsi noi aliaţi pe lângă cei tradiţionali, ultimele ştiri indicând o breşă chiar în lumea arabă, unde Emiratele Arabe Unite au rupt orice legătură cu Afganistanul, Arabia Saudită este pe cale s-o facă şi ea, iar Teheranul şi-a reluat după mai bine de zece ani legăturile cu Washington-ul. China şi Rusia au anunţat că se raliază şi ele luptei împotriva regimului taliban de la Kabul.
     Şi totuşi războiul n-a început şi nici nu ştie nimeni, în afara, fireşte, a capilor Administraţiei Americane, când va începe. Nici o informaţie nu se strecoară printre uşile bine închise ale sălilor în care Consiliul de război american dezbate cu febrilitate atacul îndreptat împotriva statelor care protejează teroriştii. Totul se află în faza pregătirilor, a decelării celor mai bune decizii. E un prim semnal că se acţionează cu o raţiune rece, cu mult calcul şi că se resping reacţiile emoţionale, viscerale. Superîncrezători în puternica lor forţă militară ca şi a aliaţilor săi din pactul nord-atlantic şi nu numai, americanii sunt conştienţi că trebuie să ţină seama de foarte multe aspecte pe care le implică un astfel de război.
     În presa de peste ocean se dezvăluie faptul că dacă Washingtonul vrea să obţină o victorie împotriva terorismului internaţional sunt necesare planificări şi pregătiri foarte riguroase. Americanii nu-şi pot permite să ducă un război butaforic din care să se aleagă cu un eşec. În plus, ei trebuie să discearnă foarte bine asupra momentului când va declanşa războiul antiterorist. Ba mai mult, este necesar a se lua în calcul şi unele elemente surpriză capabile să surprindă ramificaţia teroristă cu centrul de comandă în Afganistan.
     Unii experţi militari ajung până acolo cu analiza încât socotesc că trebuie ţinut seamă până şi de condiţiile meteorologice în care va fi atacat Afganistanul. Se ştie că iernile din această ţară sunt teribil de grele şi că pot oferi serioase capcane pentru atacatori. Iernile afgane sunt la fel de periculoase ca şi iarna rusească ce i-a venit de hac lui Napoleon. Mai este apoi vorba de sărbătoarea religioasă a Ramadanului, aceasta în ideea de a nu agrava relaţia cu alte state musulmane, care şi-au arătat dorinţa de a lupta alături de americani. Există suficiente indicii că operaţiunea antitalibană va fi amânată pentru primăvara. Dar cum poporul american e nerăbdător ca autorii actelor teroriste de pe 11 septembrie să-şi primească răsplata cât mai repede decizia unui atac masiv ar putea fi luată mult mai devreme. Americanii sunt convinşi că nici un fel de forţă teroristă din lume nu le va putea schimba destinul de cea mai puternică naţiune a Terrei. Bogăţia Americii nu stă în sticlă şi oţel, făcute ţăndări de atacurile teroriste, ci în talent, în muncă, în stilul întreprinzător al cetăţeanului de rând din cea mai democratică ţară a lumii şi că aceste calităţi rămân la fel de puternice chiar dacă pentru un moment economia americană a fost bulversată. Americanul de rând are încredere în liderii lui, că vor lua cele mai înţelepte decizii.
Gheorghe JURCĂ