Politica buzunarului propriu şi a gafelor monumentale
     Nu ştim cum se face politica prin alte ţări, dar vedem şi noi că există diferenţe astronomice între România şi statele democratice în rândul cărora dorim să intrăm. Iar diferenţele astea, orice s-ar spune, se datorează modului în care e guvernată ţara. Şi dacă ne referim la guvernare, ar trebui să încetăm să mai învinuim anumite persoane de situaţia în care ne aflăm, căci nu persoanele ca atare sunt vinovate. Mai degrabă sistemul care a permis unor oameni nepotriviţi să ajungă în poziţii sus-puse de unde, prin decizia lor, influenţează destinul a milioane de "supuşi". Există astfel de oameni, la nivel central şi la nivel local, care nu au nimic în comun cu rolul de lideri, de conducători, decât o lăcomie fără margini şi o sete de putere inimaginabilă. Nu contează, pentru aceştia, nici creşterea economică, nici atragerea investitorilor, nici reforma legislativă, cât contează propria imagine, iar în dosul imaginii (lustruite cu osârdie pe toate canalele mediatice) musai să se afle un portofel doldora. Ca şi cum ar fi fost multiplicaţi cu ajutorul unui copiator, politicienii români de ieri, de azi şi de totdeauna se zbat pe toate căile să facă avere, sub nasul unei naţiuni buimăcită de scumpiri şi înfiorată la gândul iernii care bate la uşă. O iarnă ce se anunţă foarte grea. Bineînţeles, când iau şi ei o "mică pauză" de la activitatea de bază (îmbogăţirea), afaceriştii noştri politici pleacă în ţările calde, găsind tot felul de motive pentru aceste excursii. Promptitudinea cu care răspund la invitaţiile de peste hotare este de-a dreptul hilară. Şi am râde, dacă nu ne-am afla în pragul deznădejdii, cu toţii, din pricina datoriilor şi a debranşărilor.
     Elocvent cu privire la interesul pe care şi-l dau oamenii politici faţă de problemele cu care se confruntă ţara este episodul petrecut recent cu doi parlamentari PSD. La iniţiativa unor redactori de la "Evenimentul zilei" s-a realizat un fel de "test de bun simţ", politicienii români fiind invitaţi să participe la o reuniune organizată, chipurile, în Grecia. Aceasta cică ar fi fost coordonată de o asociaţie a tinerilor albanezi pentru... Albania Mare, iar domnii parlamentari trebuiau să ţină un discurs în favoarea integrării euro-atlantice a Albaniei, primind în schimb un onorariu de 2.000 de dolari. Atraşi de croazieră, de sejur, cazare (plus bani) doi deputaţi PSD şi-au dat imediat acordul în scris de a participa, fără să-şi mai bată capul cu aberaţiile din invitaţie. Desigur, deplasarea în Grecia n-a mai avut loc, iar cei doi deputaţi s-au făcut de râsul lumii.
     Dar, după cum spuneam, nu ar trebui să ne ardă de râs nouă, celor conduşi de astfel de oameni. Ar trebui să fim chiar înspăimântaţi de uşurinţa cu care au fost păcăliţi, de uşurinţa cu care îşi vând atitudinea parlamentară, oficială. Dacă, într-un mod mai subtil şi în schimbul unei sume de bani consistente, parlamentarii români ar fi invitaţi să ia poziţie oficială în favoarea vreunei grupări din Orientul Mijlociu, unii s-ar grăbi probabil s-o facă, fără să verifice. Iar dacă o astfel de grupare ar avea legături cu reţeaua terorismului internaţional, am "zbârci-o" definitiv şi iremediabil în faţa lumii întregi, aşa cum am păţit când s-au trezit alţi colegi de partid de-ai deputaţilor pesedişti să plece în Irak să-l vadă pe Saddam Hussein, într-un moment când numai de aşa ceva n-avea nevoie România. Gafe, veţi spune zâmbind îngăduitori. Dar nu uitaţi că astfel de gafe se plătesc scump şi le plătim noi, cu toţii!
Ioan HĂNŢULESCU