Teroarea termică
     Deocamdată, timpul şi panorama toamnei invită la clipe plăcute. Frumoasele zile de vacanţă îşi mai sună în urechile noastre ecourile festivalurilor şi spectacolelor de pe plajele mării sau din staţiunile de munte, mediatizate cu deosebit aplomb de posturile de televiziune. Timpul frumos, frunza şi iarba verde, clipocitul izvoarelor ne-au făcut să traversăm o vară fără poticneli. N-am dus-o rău nici cu traiul zilnic, legumele făcându-se din belşug, nici cu speranţa că în sfârşit ne va fi ceva mai bine. Românul este înţelegător, dispus să aştepte zile mai senine, căci aşa cum a fost învăţat din totdeauna gândeşte că se poate şi mai rău decât este. Practic, ne-am lăsat sufletele să se zbenguie într-o lentoare contagioasă, încercând să facem uitate frigurile ce ne vor asalta odată cu salturile pe care le va face mercurul în termometre.
     Vrând-nevrând frigul şi îngheţul sunt pe-aproape iar gândul că apartamentele, casele noastre vor deveni nişte spaţii frigorifice, adevărate grote, ne înspăimântă. Pentru cei de la Termoelectrica scumpirea agentului termic, a curentului electric a devenit o adevărată manie, lunar conducerile regiilor furnizoare de gaz, electricitate, apă, agent termic anunţând creşteri masive la preţurile gigacaloriei, kilowatului, metrului cub de apă. O fac cu zâmbetul pe buze ca şi cum ne-ar face un cadou sau o mare favoare. Ei ştiu una şi bună şi anume că a crescut dolarul şi că ţiţeiul importat e tot mai scump. Argumentul lor e o neruşinare, dacă nu amnezie, mare demagogie. Preţul barilului de petrol a scăzut şi în mod normal ar trebui să scadă şi costul agentului termic şi odată cu aceasta nota de plată a întreţinerii. În plus, a fost o primăvară şi vară bogate în ploi şi prin urmare lacurile de acumulare a hidrocentralelor s-a umplut ochi şi atunci de ce să crească preţul curentului electric? Pentru că aşa vor domnii din regii care s-au învăţat cu salarii umflate iar bieţii contribuabili duc în cârcă o pletoră uriaşă de funcţionari care nu prea au ce face şi mai mult se calcă pe picioare prin birourile somptuoase ale palatelor construite din sudoarea celor mulţi. Guvernul tace şi el mâlc, chiar dacă premierul Năstase a tras un semnal de alarmă privind valul de debranşări de la sistemul de furnizare cu agent termic. În subsidiar, onor guvernul are grija celor care îl strâng de gât pe omul de rând, pentru că reducându-se numărul consumatorilor, încasările sunt mai mici şi pun în pericol salariile babane ale directorilor de regii. Vorbim mereu de restructurare, dar nu se clinteşte un pai, dimpotrivă schemele se umflă ca nişte căpuşi.
     Cât priveşte recenta decizie a guvernului de a impune autorităţilor locale suportarea a 55% din plata subvenţiilor la energie termică, aceasta nu este decât o frecţie la un picior de lemn. Se ştie foarte bine, că administraţiile locale sunt puse în imposibilitatea de a-şi onora o atare datorie, pentru că n-au bani. Ne place să vindem pielea ursului din pădure. Primăriile abia se descurcă cu plata restanţelor la ajutorul pentru cei săraci, ca şi cea a subvenţionării căldurii din iarna trecută. Prin urmare, ne aşteaptă o iarnă grea. Va trebui să suportăm cu stoicism costurile ridicate ale serviciilor de furnizare a utilităţilor, cu toate consecinţele - debite restante, întreruperi, disconfort, căldura care se pierde prin conducte sparte, cămine defecte, vane înţepenite etc. Ce să mai vorbim de telefonie, de medicamente, de drumurile execrabile, de câte şi mai câte alte nevoi pe care le aduce cu sine iarna. Îţi piere orice chef de a mai trăi. Va trebui să închidem bine geamurile pentru a nu îngheţa câinii de pe stradă.
Gheorghe JURCĂ