Marea pălăvrăgeală românească
•Interesul naţional şi săritul peste cal
     Nu ştiu cum se face că pe noi, românii, mereu ne ia gura pe dinainte. Şi asta se întâmplă mai ales când este vorba de alţii. Avem o plăcere nebună de a sări... peste cal. Bunăoară, după atacurile teroriste asupra Americii, nu mai prididim să ne dăm toţi cu părerea.
     Desigur, pierderile de vieţi omeneşti şi materiale sunt aproape inimaginabile, întreaga suflare omenească de pe mapamond fiind consternată de ceea ce s-a putut întâmpla, din cauza acţiunii unor minţi bolnave, în cel mai democratic şi puternic stat din lume. O tragedie mai mare nici că se putea. Este, într-adevăr, o puternică lovitură dată în primul rând democraţiei, libertăţii şi civilizaţiei de pe acest pământ. Şi acest lucru trebuie să ne pună pe toţi pe gânduri. Însă pe gânduri raţionale, constructive şi nicidecum distructive. Astfel, nu cred că este cazul ca acum, în aceste momente, când cea mai mare putere a lumii a fost lovită mişeleşte şi se clatină puţin, buimăcită, parcă nevenindu-i să creadă că s-a putut întâmpla aşa ceva, noi, românii, ce reprezentăm un popor mult mai mic şi mai bătut de soartă, să ne apucăm să ne umflăm în pene, chipurile cine suntem noi sau cât de viteji suntem! Şi asta mai ales în văzul lumii, la televizor.
     O mare durere se vindecă şi se uită întotdeauna mai uşor, în tăcere, în linişte. Or, ceea ce se întâmplă de o bună bucată de vreme pe unele canale naţionale de televiziune frizează ridicolul. Ore în şir, zi şi noapte, într-un maraton mediatic fără precedent, sute sau chiar mii de români îşi cheltuiesc banii (deşi suntem săraci lipiţi...) pe telefoane în direct, pentru a se pronunţa şi a-şi da cu părerea în legătură cu atentatele teroriste din SUA. Desigur, nu cred că este rău să ne exprimăm sentimentele de compasiune faţă de poporul american, greu încercat datorită catastrofelor loviturii teroriste. Dar, cam atât. Ajunge. Să-i lăsăm să-şi îngroape şi să-şi plângă morţii în linişte. Asta, deoarece, chiar cei în cauză, americanii, deşi au sufletele îndurerate pentru pierderea multor confraţi dragi, nu bocesc toată ziua, ci s-au apucat din nou de treabă. Nu cred că a mai văzut cineva, chiar pe cele mai mari şi mai libertine canale de televiziune americane (CNN, CBS etc.), oameni dându-şi cu părerea zile şi nopţi în şir despre atacurile teroriste, despre urmări, despre tot felul de scenarii care de care mai fanteziste şi mai tâmpite, precum se întâmplă la noi.
     La noi, vorba poetului, "atâţia fluturi sunt şi... atâta jale-n casă". Români, care mai de care mai deştepţi sau mai proşti dau toată ziua din gură pe diverse canale de televiziune, de parcă altceva de lucru n-ar avea. Musai să pună ei acum lumea şi ţara la cale, să-i muştruluiască mai ales pe americani, care, chipurile, mai mult decât teroriştii ,ar fi vinovaţi de toate relele de pe acest pământ. Oare cine ne dă nouă acest drept? Şi chiar admiţând aşa-zisele libertăţi democratice, dreptul la liberă exprimare şi opinie, în acest caz întrebarea este: La ce ne foloseşte?!?
     Cred mai degrabă că ar trebui să ne uităm mai mult în ograda noastră, să vedem ce avem noi de făcut. Să ne vedem în primul rând de interesul nostru naţional. De proiectele pe care le are România atât pe termen scurt cât şi mai lung. Iar dacă tot am ajuns la acest punct sensibil, trebuie să fim cât mai lucizi, să ştim ce vrem.
     De 11 ani depunem eforturi susţinute, şi nu fără sacrificii, să intrăm în NATO şi în UE. Eforturi costisitoare atât în plan financiar cât şi în cel diplomatic, social etc. De ce acum, când am ajuns destul de aproape de realizarea acestor importante obiective, trebuie ca neapărat să ne dăm noi singuri cu stângu-n dreptu?
     Trebuie să ne intre bine în cap tuturor câteva lucruri, altfel destul de clare: 1. SUA este cea mai mare putere a lumii şi oricât şi orice am zice noi, ea va face tot ceea ce crede că este mai bine. 2. De SUA depinde, în mare măsură, intrarea noastră în NATO şi chiar în UE (a nu se uita puternica influenţă americană în cadrul Comunităţii Europene). 3. Revirimentul economic al României, aşa cât este şi cum este el la ora actuală, se datorează în mare parte sprijinului financiar, capitalului american investit în ţara noastră. 4. Fără fluxurile băneşti de la FMI şi Banca Mondială, cele mai importante instituţii financiare din lume, care, de asemenea, sunt controlate de SUA, România se va scufunda într-o puternică criză economică fără nici un fel de ieşire.
     Vrem cumva aşa ceva? Eu cred că nu. În acest caz ar trebui să procedăm, aşa după cum spunea un mare înţelept şi filosof antic, Democrit: "Mai bine să acuzi propriile tale greşeli decât pe ale altora".
Tinu MATEŞ