Bombe pentru Bin Laden. Mâncare pentru săraci
     Bună dimineaţa Pământ! Bună dimineaţa munţi, ape, zgârie-nori, palate şi bordeie! Aşa rosteau probabil în gândul lor fiii acestei planete de câte ori vedeau înălţându-se astrul zilei pe cer după acea zi apocaliptică de 11 septembrie 2001. Se bucurau că lumina zilei nu era întunecată de norii unor explozii nucleare, că oamenii fie ei vinovaţi sau nevinovaţi nu vor fi sufocaţi de suflul deflagraţiilor, de teribilul flagel al fisiunii nucleare. O linişte suspectă, o pace îndoielnică ce ne fremăta în sânge făcea să ne treacă fiorii unor scenarii greu de imaginat. Lacrimile stăteau să izbucnească, retezând atâtea surâsuri, vise că totuşi există încă suficientă raţiune, înţelegere, toleranţă în capetele celor care gestionează politic lumea, pentru a face să tacă armele, a nu mai fi detonate bombele aducătoare de moarte şi atâtea cohorte de suferinţi. Cu un simţ al firescului, dar parcă şi al paranormalului, auzeau zgomote lugubre de arme, detectau de la mii de kilometri distanţă, cum vuiau apele Oceanului Indian de atâtea portavioane adunate pentru a face un act de justiţie într-un scandal ce risca să ia proporţii, dacă el nu va fi detensionat la timp.
     Şi iată, că în timp ce unii se trezeau să meargă la serviciu, iar alţii se pregăteau să-şi ia cina cea de toate zilele, mediile de informare anunţă că americanii au bombardat Afganistanul. Martori oculari au declarat imediat după sinistru, că au fost lovite ţinte din apropierea Ministerului Afgan al Apărării din Kabul şi puncte de comandă din vecinătatea aeroportului din Kandahar, una din bazele principale ale reţelei lui Bin Laden. Imediat de pe canalul CNN sunt preluate imagini ale figurii înverşunate ale lui George Bush, adresându-se într-un discurs naţiunii americane, că Pentagonul a pornit războiul (mult prea mult aşteptat de americani) împotriva forţelor obscure ale teroriştilor ascunşi în mare parte în straniul relief al Afganistanului. Preşedintele american cu alură de cow-boy a spus în cuvinte puţine, dar pline de fermitate, că americanii sunt prieteni cu poporul afgan, dar că nu pot lăsa nepedepsiţi duşmanii de moarte ai civilizaţiei - teroriştii.
     Bombardarea Kabulului nu este decât un început în noua conflagraţie mondială căci după cum afirmă strategii în arta războaielor, aceasta va dura multă vreme, pentru că forţele multi-naţionale ce vor să pună capăt terorismului internaţional, vor lupta practic cu nişte fantome, vor plonja într-un necunoscut. Relieful afgan prezintă cea mai dificilă redută cu care au de furcă forţele dirijate de Pentagon, Afganistanul fiind aidoma unui şvaiţer, plin de peşteri şi văgăuni, unde nu vezi nimic, doar te trezeşti prins în ambuscadă şi secerat, cu tot armamentul sofisticat pe care-l ai în dotare sau în blindatele de luptă. Logic, americanii şi aliaţii lor nici nu au ce bombarda, (oraşele şi bazele militare afgane au fost distruse de-a lungul crâncenului măcel dus împotriva Uniunii Sovietice) centrele de instruire şi de comandă se află în grotele munţilor şi sunt foarte greu de detectat. Războiul de capturare a lui Bin Laden, capul tuturor răutăţilor teroriste a început, dar el nu se ştie cât va dura. Mulţi spun că războiul dus de americani împotriva vietnamezilor este un fel de picnic pe lângă cel dus împotriva talibanilor. La dificultatea reliefului se adaugă propaganda extrem de persuasivă a miliţiilor afgane în frunte cu acest orgolios şi paranoic Bin Laden, care vor face din lupta împotriva americanilor şi a aliaţilor occidentali o cauză sfântă a întregului Islam. Plus că în filosofia acestui război intră dorinţa de protejare a oamenilor de rând, ajutorarea acestora cu hrană. Aşadar, avem de-a face cu cel mai straniu război din istoria omenirii, când o ţară va fi atacată atât cu bombe cât şi cu colete de mâncare.
Gheorghe JURCĂ