Patrimoniul cultural naţional - o prioritate fără strategie
     Că lucrurile nu merg tocmai bine în domeniul culturii, nu trebuie să fii mare specialist ca să-ţi dai seama. Sălile de spectacol sunt din ce în ce mai goale, monumentele istorice şi de arhitectură într-o stare tot mai precară, căminele culturale din mediul rural stau să se prăbuşească, cinematografia românescă este şi ea în suferinţă, iar artiştii plastici supravieţuiesc numai ei mai ştiu cum. De ce toate acestea? Simplu: pentru că la nivelul Ministerului Culturii şi Cultelor nu există o strategie, o gândire coerentă. Lipsa strategiei împletindu-se "armonios" cu meteahna tuturor guvernelor (indiferent de ce culoare au fost ele), de ciuntire fără greş an de an a bugetului culturii, rezultatele sunt cele care sunt. În rest, la minister, la simpozioane, în vizitele prin ţară ale înalţilor responsabili, promisiuni peste promisiuni. Câte din acestea au rămas neonorate? Cine să le mai numere! Bulibăşeala din domeniu este atât de mare încât însuşi primul ministru a simţit nevoia să critice starea de fapt cerând gândirea unor programe culturale coerente, adică a unei strategii. Şi uite-aşa, de la cabinetul secretarului de stat Ioan Opriş, porni înspre judeţe o nouă depeşă prin care directorii Direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional sunt somaţi să trimită la minister, până la 15 octombrie, "Proiectul activităţilor specifice prevăzute pentru anul 2002". Foarte bine, veţi zice. E firesc ca ministerul să ştie ce-şi propun structurile din teritoriu în materie de activităţi culturale, pentru a putea judeca în cunoştinţă de cauză şi din timp unde anume vor fi alocaţi banii, care activităţi vor fi aprobate şi ce modificări să se ceară în conformitate cu politicile culturale.
     Dar tocmai cu politicile culturale avem oarece probleme! După ce ani şi ani de-a rândul patrimoniul cultural mobil şi imobil a fost tratat cu atâta indiferenţă, încât nici măcar n-a fost protejat (măcar teoretic) printr-o lege, multe valori "scurgându-se" astfel peste graniţă, sau deteriorându-se sub ochii noştri, MCC face acum o întoarcere de 180 de grade. În luna iulie au fost publicate în Monitorul Oficial şi au intrat deci în vigoare două legi importante: legea nr. 378 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional şi Legea 422 privind protejarea monumentelor istorice. Este o victorie, trebuie s-o recunoaştem! Păcat doar că legile nu au fost urmate de alocarea de fonduri care să facă posibilă punerea în aplicare a prevederilor lor. Vă mai amintiţi poate că, la aprobarea Bugetului de stat, MCC a renunţat la o parte din fonduri în favoarea altor ministere, iar la rectificare nu a primit sumele scontate. Oricum este deja octombrie şi ele au fost distribuite către antreprenori doar pe hârtie. În schimb, în vorbe atenţia pe care MCC o acordă patrimoniului cultural naţional este minunată. O dovedeşte amintita depeşă a domnului Opriş în care se cere ca în cadrul proiectelor de activităţi, pe care-l fac direcţiile judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional, să prevaleze următoarele activităţi: "activităţi de evidenţă a patrimoniului cultural naţional, activităţi de cercetare a patrimoniului cultural naţional, activităţi de protecţie şi punere în valoare a patrimoniului cultural naţional şi lucrări de conservare, restaurare şi semnalizare a monumentelor istorice, siturilor arheologice, muzeelor şi colecţiilor". Nu sunt amintite activităţile cu cartea, manifestările folclorice tradiţionale, cele dedicate unor evenimente istorice etc. Cu efort de interpretare a directivelor MCC ele au fost totuşi incluse în program. Dar oricum se dovedeşte încă o dată că MCC sare pompieristic dintr-o extremă în alta, în loc să gândească un program echilibrat care să dea fiecărui sector ceea ce i se cuvine.
Anca DINICĂ