Cu ochii pe mass-media
De ce războiul nostru?
     Potrivit ministrului apărării, Ioan Mircea Paşcu, "suntem în război". De ce? Pentru că, aşa cum a decis Parlamentul, suntem "aliaţi de facto" ai NATO iar NATO este în război. Înţelege însă tot românul de ce a trebuit să ne punem la dispoziţia alianţei nord-atlantice? Mai mult sau mai puţin, după cum indică telefonul telespectatorului de la PRO TV până la OTV. Şi asta în pofida faptului că cei mai buni şi mai credibili comentatori au încercat să explice cum stau lucrurile. *Pentru Cristian Tudor Popescu adevăratul duşman nu este terorismul ci totalitarismul *"Cuvântul cel mai des rostit şi scris pe planetă de o lună încoace este terorism. El capătă astfel o greutate specifică de axiomă, de lucru care nu mai trebuie explicat, trecând drept fundamental şi independent. Or terorismul, în ciuda sinistrei sale spectaculozităţi, este un concept derivat. Matca din care se nasc monştri ca aceia care au acţionat în 11 septembrie este totalitarismul. Terorismul sinucigaş este forma ultimă şi totodată primă, esenţa malignă care ţâşneşte spărgând pântecul ideii totalitare. Osama bin Laden există pentru că există talibanii, pentru că există extremismul islamist, care nu este altceva decât o formă de totalitarism. Neoplasma totalitară este dincolo de religii, ideologii, tradiţii. Ea poate să ia fiinţă în orice cultură şi civilizaţie. În Afganistan, ea foloseşte religia musulmană ca pe o unealtă, deformând-o şi exacerbând-o după nevoile dictaturii. (...) Indiferent de forma lui exterioară, totalitarismul atacă direct fibra umanului. Omul totalitar, în forma sa paroxistică teroristul sinucigaş, trebuie să fie complet depersonalizat, dezumanizat, lipsit de instincul familiei, al speciei, al vieţii, un ins cu ochii albi şi goi, fără amintiri şi fără viitor, înger exterminator trimis de un Dumnezeu crud. Aşa cum am bănuit, crimele din 11 septembrie nu sunt revendicate de nimeni, iar Osama bin Laden a făcut exact ceea ce era de aşteptat, transformându-l pe Alah în teroristul nr. 1 al planetei şi ameninţând Statele Unite că nu vor mai avea de-acum nici o clipă de linişte sub ameninţarea morţii fără chip şi nume. Ce ne privesc pe noi toate astea?, ar putea întreba mulţi dintre români. Ce treabă avem noi cu Osama, cu talibanii, cu americanii? Pe noi ne doboară preţurile şi corupţia, nu teroriştii. Îmi îngădui să le spun conaţionalilor mei care sunt de această părere că avem o treabă. Că de duminică România, cu poliţia ei fără benzină pentru echipaje, dar măcinată de vilele ofiţereşti crescând pe tot întinsul ţării, cu serviciile ei secrete care se calcă degeaba pe picioare de 11 ani încoace, cu armata prost plătită şi echipată primitiv, se află în război. Odată cu America, lumea luptă acum cu propriul ei coşmar, care până a se întrupa în munţii arizi ai Afganistanului a bântuit, de o sută de ani încoace, întreaga planetă. Şi România. Coşmarul românesc de secol XX înseamnă legionarii, echipele morţii trimise de Garda de Fier să ucidă şi să moară, înseamnă comuniştii şi securiştii care împingeau mii de români în puşcărie şi moarte - nu pentru că jucau şah sau creşteau porumbei, cum e la talibani, ci pentru că oamenii aceia citeau cărţi burgheze - cu conştiinţa limpede a faptului că mâine maşinăria îi poate ronţăi şi pe ei. Înseamnă clovnii graşi care-i măimuţăresc astăzi. Avem şi noi coşmarurile noastre". ("Adevărul" din 9 octombrie) *În opinia Tiei Şerbănescu omenirea are de ales din nou între Iisus şi Barabba *"Declanşat prin surpindere, duminică seara, atacul americano-britanic "întoarce foaia" în războiul împotriva terorismului şi aşază, într-un anume fel, toată lumea sub arme: este imposibil să consideri că războiul acesta e numai al SUA şi al NATO, este imposibil să consideri că terorismul vizează numai America, de vreme ce ameninţă viaţa. Difuzat imediat după începerea atacurilor asupra taberelor de antrenament ale talibanilor şi asupra "aeropoartelor" (cum le-a zis ambasadorul nostru în SUA), un discurs al lui Bin Laden avea să ne lămurească de ce atentatele din 11 septembrie au rămas nerevendicate: pentru a-i putea fi atribuite lui Dumnezeu - din care Osama a făcut un fel de subaltern al său: "America a fost lovită de Dumnezeu într-unul din cele mai sensibile puncte ale sale. America este plină de teamă. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta". Ce este religios aici? Nimic de nimic. Parcă l-am auzi pe d-l Iliescu mulţumind minerilor. Asemenea substituiri arată, dacă mai era cazul, în ce măsură este capturată religia într-un regim totalitar - care se slujeşte de religie împotriva religiei înseşi: "Dumnezeu a îndrumat paşii unui grup de musulmani care au distrus America şi îl implorăm pe Allah să-i primească în Paradis". Dumnezeule mare! Adică, Dumnezeu a ajuns pentru Bin Laden călăuză de călăi şi un portar cu care tratează acum primirea acestora, fără bilet, în Paradis. Dacă ar fi numai atât şi musulmanii adevăraţi ar trebui să se lepede de Bin Laden în fiecare ceas. (...) Dacă lumii i-a fost dat să aleagă din nou între Iisus şi Barabba, e cazul ca măcar acum să-l aleagă pe Hristos. ("Curentul" din 9 octombrie) *Dacă, cel puţin până acum, din mila Domnului, românii nu s-au confruntat decât cu teroriştii din decembrie 1989 şi cu cei care au făcut politica autohtonă să semene cu o mahala ei sunt în continuare expuşi atacului terorist al preţurilor. *"Cum justifică guvernanţii acest tăvălug al scumpirilor? "Strategia" economică, prezentată atât de convingător de d-l Năstase, pare, în fapt, a se reduce la o măsură simplă: corelarea preţurilor româneşti cu cele occidentale. Economiştii guvernului vorbesc mereu de impactul raportului cerere-ofertă asupra dinamicii economiei, de necesitatea "alinierii" la economia mondială, dar perspectiva propusă de ei este unilaterală. Cum se va înregistra acea îmbunătăţire a calităţii vieţii, prognozată de premier fie şi din 2002, dacă "alinierea" cu Occidentul se face doar la nivelul preţurilor? Guvernul justifică scumpirea carburanţilor, speculând consecinţele tragediei de la World Trade Center, care ar fi declanşat o recesiune economică mondială, accentuată de majorarea preţului petrolului pe piaţa liberă. Dar, după ce a acuzat şocul catastrofei, Bursa din New York s-a redresat, iar preţul mondial al barilului de petrol a revenit la nivelul anterior. Ce justificare mai are atunci scumpirea litrului de benzină practicată de Petrom, tocmai pe motivul că tarifele per baril au crescut? Cum se explică majorarea continuă a tarifelor telefonice, care sunt în România mai ridicate decât în orice ţară vest sau central europeană? De ce s-a stabilit creşterea lunară a preţurilor la gaze şi electricitate pe baza calculării ratei inflaţiei prin raportul leu/euro când, până acum, baza de raportare era leu/dolar? Se ştie că atacul terorist din America a avut printre consecinţe o apreciere a monedei euro în faţa dolarului. Dar creşterea spectaculoasă a monedei comune europene a ţinut mai mult de reacţiile psihologice imediate ale mediilor de afaceri şi fondurile deblocate de Administraţia SUA vor restabili, se pare curând, situaţia. Ce va face atunci guvernul? Va "corecta" preţurile şi în funcţie de creşterea dolarului? Va găsi noi "criterii" de calculare a inflaţiei care să-i permită politica de scumpiri? Pentru că, în România ultimilor unsprezece ani, de reduceri de preţuri nu a fost niciodată vorba. Deşi guvernanţii au susţinut mereu că apariţia concurenţei pe piaţă le va impune. Concurenţa presupune însă existenţa producătorilor privaţi. Despre privatizare putem însă spune, ca şi guvernul, numai de bine... Valul de scumpiri nu poate fi, aşadar, motivat de recesiunea declanşată de războiul cu terorismul. Marile agenţii de rating au anunţat, de altfel, că şocul economic resimţit după atacul din 11 septembrie va afecta cel mai puţin ţările aflate în tranziţie din estul Europei. Deci şi România. "Recesiunea mondială" se vădeşte a fi numai un pretext pentru guvernanţi în vederea clasicei (şi obişnuitei) creşteri de preţuri din fiecare toamnă de după 1989. Fenomenul este firesc, de neevitat, atâta vreme cât Reforma se face doar în vorbe, atâta timp cât marile "găuri negre" din industrie, neprivatizate, vor fi subvenţionate indirect prin comenzi de stat, cât banii publici vor servi la acoperirea unor matrapazlâcuri ale clienţilor puterii de ieri şi de azi. Scumpirile anunţate la 1 octombrie erau previzibile după primele luni ale guvernării în funcţiune. Premierul Năstase a reuşit să construiască pentru administraţia pe care o conduce o imagine de pragmatism decis şi seriozitate. Dincolo de imagine însă, nu se întrevăd schimbări importante în maniera de acţiune a "strategilor" dezvoltării economice, a managerilor tranziţiei. Aceeaşi incoerenţă şi acelaşi "urechism", ce caracterizau actele guvernanţilor de ieri, se regăsesc, mai poleite, în ale celor de azi. Numai că majoritatea absolută a românilor a ajuns, cu totul, la fundul sacului" (Toma ROMAN în Formula AS, nr. 485).
Maria Lucia MUNTEANU