Miniştri sau crainici care anunţă creşterea preţurilor în fiecare lună?
     De economia românească se ocupă astăzi nu mai puţin de 8 ministere: Ministerul Industriei şi Resurselor, Ministerul Prognozei şi Dezvoltării, Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Ministerul Agriculturii, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Ministerul finanţelor publice, Ministerul Comunicaţiilor, Ministerul Ştiinţei şi Tehnologiei. Nu mai punem la socoteală Agenţia pentru Privatizare (APAPS) sau Agenţia Domeniilor Statului sau tot felul de alte agenţii, institute şi regii ori companii naţionale (spre comparaţie, în Franţa, de economie se ocupă un singur minister, al Economiei şi Finanţelor). Cu toată această cohortă de miniştri, economia românească continuă să producă tot mai puţin, mai scump şi neperformant, departe de indicatorii şi standardele de calitate şi eficienţa din anul 1989. Singurele creşteri veritabile sunt cele privind preţurile (eu nu am încă încredere în alte creşteri şi în datele statistice atâta timp cât ţara şi cetăţenii ei o duc tot mai greu). S-a ajuns până acolo, încât, acum să fie planificată, lunar, creşterea preţurilor la gaze şi electricitate în funcţie de rata inflaţiei calculate pe baza raportului leu/dolar şi mai nou leu/euro! Mai rău ca pe vremea centralismului democratic!
     Nu contează faptul că pe piaţa mondială, de exemplu, preţul barilului de petrol a scăzut de la 31 de dolari la 21 de dolari pentru că la noi preţul carburanţilor, al benzinei şi al motorinei, a crescut, în loc să scadă. Nu contează nici faptul că 75 la sută din producţia de energie electrică este produsă în hidrocentrale (care au apă din belşug şi este o resursă aproape gratuită) şi în centrala atomică de la Cernavodă, al cărei combustibil nu are nici o legătură cu evoluţia cursului leu-dolar (decât poate peste vreo 20 de ani, când se va reîncărca?). Nu contează nici faptul că gazul metan este de producţie internă şi umflat cu... aer!
     Dar, marea problemă care face ca de 11 ani încoace să avem parte doar de o politică de scumpiri o reprezintă faptul că la noi marea reformă şi privatizarea se fac doar în vorbe. Marile regii şi companii de stat, cele care produc energia electrică, termică, gazul şi carburanţii, şi asigură alte servicii vitale (inclusiv banala apă de băut), continuă să fie monopoluri de stat. Iată, recent, a fost dată publicităţii lista marilor datornici la bugetul de stat la 31 august 2001. Pe lista neagră se află, în principal, societăţile de stat, unde datoriile la buget au crescut mereu, ajungând la uriaşa sumă de 62.841,270 de miliarde de lei. Adică, mai corect şi concret spus, aici, în această gaură neagră uriaşă, de 62.000 de miliarde de lei, se află banii noştri plătiţi pentru scumpirile de gaz, apă, energie şi alte servicii. Şi atât timp cât banii publici vor servi la acoperirea unor datorii ale marilor companii şi regii de stat, sau la tot felul de matrapazlâcuri ale clienţilor puterii de ieri şi de azi, scumpirile se vor ţine lanţ, iar jefuirea bunului contribuabil va fi tot politica de stat, aşa cum a fost mereu în ultimii 11 ani. De aceea, credem că actualul guvern trebuie să treacă de la imaginea de pragmatism şi seriozitate pe care o afişează premierul Năstase, la o politică efectivă de reducere drastică a ministerelor, a regiilor şi companiilor de stat, la lichidarea AGA şi CA în care managerii tranziţiei se boieresc pe spatele contribuabilului român tot mai sărac. Au încercat acest lucru şi alţi prim-miniştri (Petre Roman, ori Victor Ciorbea) dar fără succes pentru că statul şi armata lui de birocraţi au blocat mereu privatizarea marilor sale companii, tocmai pentru că sunt o mană cerească pentru cei care stau în sedii de lux, unde nu prea au obiectul muncii,şi fac mereu sport şi întreţinere în săli de fitness şi nu plătesc nici curentul electric şi nici gazul, pe care le ard de pomană! Rămâne deci de văzut dacă premierul Adrian Năstase va fi sau nu în stare să impună privatizarea şi concurenţa în economia românească, singurele care pot la rândul lor impune o politică nouă, în care, pentru prima dată, preţurile să scadă şi în România! Pentru aceasta va trebui însă ca de economia românească să se ocupe un singur minister, iar miniştrii cronicari, ce anunţă doar creşteri de preţuri, să dispară cât mai urgent!
Gheorghe CIUL