Cu ochii pe mass-media
Ţara ca o pradă
     Antraxul, iată denumirea celui mai nou coşmar care bântuie planeta din America până în Germania. Psihoza a atins şi România. Ca dovadă că marţi, 16 octombrie, zece familii din cartierul braşovean Schei au intrat în panică în clipa în care au constatat că pe interfonul blocului s-a scurs o substanţă albă. Deocamdată singura victimă a fost interfonul, căruia lichidul alb i-a scurtcircuitat elementele componente. Deşi până acum Dumnezeu i-a ferit pe români de bacteria ucigaşă, ţara noastră rămâne în continuare la discreţia unei alte bube extrem de nocive: corupţia. Pe urmele lui Emil Constantinescu, părintele celebrului CNAICO, guvernul Năstase a pregătit "Programul naţional de prevenire a corupţiei". Despre acest program şi despre fenomenul pe care îl tratează va fi vorba în cele ce urmează: *"Să ne imaginăm că se chiar doreşte eradicarea corupţiei. Mai ales că o cere insistent Uniunea Europeană, o cer instituţiile financiare internaţionale ca o condiţie pentru continuarea finanţării unor programe economice şi sociale, o cer investitorii străini, care vor ezita pe mai departe să vină aici şi să dea şpagă în dreapta şi-n stânga pentru a li se aproba să-şi cheltuiască propriii bani. (Noul ambasador american la Bucureşti, Michael Guest, o spune fără ocol "companiile americane nu vor să investească acolo unde e corupţie"). Dacă ar fi doar să enumerăm "sectoarele vulnerabile la corupţie" din acest program, concluzia care se impune este că trei sferturi din şefii administraţiei publice, Ministerului de Interne, Finanţelor, Vămii, din cei ce se fac a împărţi dreptatea ar trebui să-şi dea demisia. Când citeşti în raport că sunt "vulnerabile la corupţie", aplicarea legilor fondului funciar şi retrocedării imobilelor, contracte de concesionare, asociere şi închiriere, contracte de achiziţii publice de servicii, privatizări, scutiri şi eşalonări de taxe şi impozite, acordarea sau facilitarea unor credite în condiţii nelegale ori "factorii de risc asociaţi" - trafic de influenţă, influenţarea cercetărilor penale, influenţarea deciziilor judiciare, abuzul de imunitate parlamentară etc., îţi defilează prin faţa ochilor o bună parte a ceea ce numim clasa politică. Senatori şi deputaţi, foşti şi actuali miniştri, capi ai Poliţiei, şefii vămilor, procurori, judecători. Să înţelegem de aici că guvernul Năstase şi-a propus să-i aducă în faţa Justiţiei pe toţi cei implicaţi în asemenea acte de corupţie? Nicidecum! Domnii respectivi pot să stea liniştiţi, nimeni nu se va atinge de ei. Cei care fac legile, cei care dau ordonanţe şi hotărâri de guvern au avut grijă să găsească la vremea respectivă acoperire legală pentru atâtea escrocherii încât în aproape 12 ani de tranziţie nici n-au apucat încă să le valorifice pe toate. Programul anticorupţie pe care-l lansează guvernul Năstase este din start sortit eşecului. Şi spun aceasta nu numai pentru că nu cred în eficienţa noului organism de tipul defunctului CNAICO, respectiv Comitetul Naţional de Prevenire a Criminalităţii, ci pentru că domnul Năstase are de făcut faţă unei rezistenţe atroce în propriile rânduri ale PSD. Cum va reuşi să împiedice - necum să sancţioneze - traficul de influenţă, tentativele de influenţare a deciziilor Justiţiei în cazul parlamentarilor - avocaţi care acum îi râd în nas, ignorând dispoziţia şefului lor de partid de a nu mai pleda în dosarele unor indivizi acuzaţi de corupţie? Cum va proceda dl. Năstase în cazul SIF-urilor, care, după ce au pus mâna peo bună parte a avuţiei naţionale, se comportă ca un stat în stat, în batjocura intereselor celor 9 milioane de acţionari?" (Dumitru Tinu, în "Adevărul", din 17 octombrie) *"Guvernul Adrian Năstase e obligat să pună mâna pe mătură. Sau pe tinctură de iod pentru a curăţa plaga corupţiei. Dacă nu face asta, premierul poate să defileze şi prin Paradis, România tot cu ştampila "coruptă" rămâne. Iar corupţia va roade încet-încet credibilitatea executivului, a instituţiilor statului şi, în cele din urmă, a ţării întregi. Conştient de gravitatea fenomenului, guvernul a anunţat un program pe măsură. N-a apărut încă. Dar, într-un timp scurt, el va fi subiect de dezbatere publică. Ministrul justiţiei, Rodica Stănoiu, a spus că într-o săptămână, cel mult două, vom avea documentul în cauză. Primarul Bucureştilor, Traian Băsescu, n-a mai aşteptat declanşarea campaniei guvernamentale. Duminică a prezentat numele unor consilieri municipali implicaţi în diverse afaceri cu regii publice (RADET, RATB, Administraţia Străzilor). Cu alte cuvinte, primarul general al Capitalei a venit în întâmpinarea iniţiativei guvernamentale. Vreţi să vă ocupaţi de corupţie? Poftiţi subiecte care vă privesc! Şi a dat doar câteva dintre exemplele care duc la oamenii partidului de guvernământ. Mişcarea lui Băsescu e mai puţin a primarului, cât a preşedintelui de partid. El ştie că PSD nu va putea să desfăşoare o campanie împotriva corupţiei ocolindu-i pe fideli, simpatizaţi sau membri marcanţi. Am avea de-a face atunci doar cu un spectacol ieftin cu un final în care totul se va sparge în capul iniţiatorului. Adevărul este că guvernul Adrian Năstase nu poate repeta greşeala din campania anticorupţie lansată de Emil Constantinescu şi pierdută pe drum tot de el. Ori se implică serios, ori o lasă baltă. Dacă o duce cinstit, înseamnă să-şi "tundă" oamenii, în unele cazuri chiar pe cei de bază. O campanie făcută cu jumătăţi de măsură (dusă doar împotriva duşmanilor politici) e sinonimă cu un enorm penibil pentru PSD (...) Vor sacrifica PSD şi guvernul câţiva dintre oamenii partidului contaminaţi de corupţie? Va ceda Traian Băsescu la "tălpile" puse de adversarii săi? Războiul continuă şi, asemeni celui din Afganistan, este departe de un sfârşit previzibil. Dar merge repede!" (Cornel Nistorescu în "Evenimentul Zilei" din 15 octombrie) *"Nu împărtăşesc iluzia multora că putem extirpa corupţia. E înrădăcinată de vreo 300 de ani. Are o tradiţie care a traversat toate regimurile şi conjuncturile. La noi, corupţia este un mod de existenţă şi nu doar un viciu. Sărăcia alimentează şi "justifică" explozia ei în ultimii zece ani. Corupţia nu este însă un privilegiu al celor săraci şi marginali, ci al celor bogaţi şi influenţi. Ea macină întotdeauna nu Opoziţia, ci pe cei de la Guvernare. Acolo e "ceva" de împărţit. Oficialii de rang înalt îşi văd în tihnă, cu pricepere, de tradiţiile autohtone, de inspiraţie otomană. Şi sub ei, adjuncţii, parlamentarii, prefecţii îi imită cuminţi. Gândul este ca pe durata mandatului să se facă om. Adică, să îşi asigure, în cei patru ani, chiar în mai puţini, un trai lipsit de griji până la sfârşitul zilelor. Lui şi copiilor lui. E inutil să dau lista cu miniştrii guvernelor 1996-2000 care s-au pricopsit cu mari averi. Se pot aminti numeroase cazuri şi înainte de 1996. M-am oprit la anul 1996, pentru că, atunci, o campanie anticorupţie, dirijată chiar de şeful statului, îşi propunea să elimine fenomenul. S-a întâmplat exact pe dos. Lăcomia propriilor colaboratori, de fapt a celor mai mulţi dintre actorii clasei politice, a înăbuşit orice efort. Pentru politicieni, e un nonsens să facă politică şi să trăiască din salariile şi beneficiile legale oferite de funcţia publică. E prea puţin. Campania era sortită de la început eşecului. Acuzaţia de corupţie a fost unul dintre motivele pierderii alegerilor de către CDR. Cazul a fost repetat aproape în aceiaşi termeni în Polonia, recent. Coaliţia de dreapta, acuzată de corupţie, a făcut loc stângii. Diferenţa este că acolo, între timp, economia a fost pusă pe picioare, piaţa funcţionează, privatizările au ajuns foarte departe. În ciuda corupţiei, reformele avansează. Din acest motiv, investitorii străini se înghesuie. Cazurile de corupţie, nu puţine şi intens mediatizate, nu dau, la Varşovia, tonul general. Diferenţa faţă de România este că, acolo, lucrurile s-au mişcat. Politicienii, între două şpăgi babane, au dat legi utile, au ajuns în NATO. Ţara merge bine. Venitul pe cap de locuitor e de circa 500 de dolari. Corupţia nu lipseşte, dar lucrurile se mişcă. Corupţia nu poate fi eradicată la Bucureşti. Deşi, în campania electorală, actualul partid de guvernământ a atacat dur corupţia, practicile respective continuă nestingherite. Corupţia a devenit chiar un sistem. Doi sunt sacii fără fund în care se varsă paralele obţinute subteran: buzunarul propriu şi partidul." (Stelian Tănase, în "Curentul" din 14 octombrie)
Maria Lucia MUNTEANU