Anomalii şi paradoxuri ale tranziţiei
Tichete de masă - pentru profesori sau pentru elevi şi studenţi?
     Problema acordării tichetelor de masă pentru cadrele didactice, mai ales universitare (care aparţin de sindicatele Alma Mater şi Spiru Haret) a bulversat, în aceste zile, învăţământul românesc, care s-a aflat în grevă. Greva, care însă s-a aplanat printr-o înţelegere guvern-sindicate, în sensul că în anul 2002 se vor putea acorda tichete de masă din surse extrabugetare şi nu din bugetul învăţământului. Ce înseamnă surse extrabugetare? În primul rând noi taxe şi suprataxe puse pe bieţii studenţi şi elevi (lor cine le acordă tichete de masă?) adică, mai concret spus, pe părinţii acestora. Marea afacere care este la ora actuală învăţământul românesc, atât de stat, cât mai ales particular, prosperă astfel şi mai mult în beneficiul profesorilor, mai ales universitari. Profesori este un fel de a spune, pentru că astăzi toată lumea, aproape toţi liderii politici, în frunte cu preşedintele premier Adrian Năstase, cu foarte mulţi parlamentari şi cu tot felul de şefuleţi şi funcţionari centrali şi locali, de avocaţi, economişti, procurori şi doctori, predau azi în învăţământul din România. S-a ajuns până acolo încât un "profesor" să predea zilnic la 3-4 facultăţi, astfel că de abia îi ajunge omului timpul fizic să se deplaseze de la o unitate şcolară la alta, decum să mai stea şi la serviciul său (tot de bugetar) ori să-i examineze pe studenţi, căci, vorba aceea, ar fi culmea ca, pe banii lor, studenţii să cadă la examene! Deci, potentaţii vremurilor, ajunşi şi mari dascăli, sunt primii care vor şi tichete de masă, adică un os în plus de ros.
     Şi, cu toate acestea, şi eu sunt de acord că profesorii nu o duc prea bine în ţară, mai ales aceia din mediul preuniversitar. Prin urmare, ei ar trebui să beneficieze de tichete de masă, aşa cum ar trebui să beneficieze toţi salariaţii, după modelul unor ţări europene (Franţa, de exemplu). Dar atâta timp cât bugetarii au prioritate la tichetele de masă în dauna celor angajaţi în sectorul privat, lucrurile nu mi se par corecte şi cinstite. Se cunoaşte că cele mai mari datorii şi restanţe la buget le au firmele de stat. Şi atunci, dacă cei ai statului nu contribuie cu aproape nimic la bugetul de stat, de ce bugetarii să aibă parte primii de tot felul de facilităţi, astfel încât s-a ajuns în situaţia paradoxală ca toată lumea să vrea să lucreze la stat şi nu la firmele private! Firme care, dacă nu îşi plătesc toate obligaţiile fiscale şi dacă nu obţin şi profit în fiecare lună, nu pot acorda salariaţilor mult doritele tichete de masă. Tichete care, iată, asemenea tichetelor de pe vremea lui Ceauşescu, nu fac altceva decât să împartă sărăcia într-o ţară în care 12 milioane de hectare de pământ zac din cauza neputinţei unor politicieni care, cum ajung la putere, nu se mai satură de bani, de afaceri şi de tot felul de privilegii ce secătuiesc bugetul ţării şi al fiecărui cetăţean. Bătălia pentru tichete de masă se aseamănă, în esenţă, cu bătălia pe care fiecare român o ducea înainte de 1989 pentru existenţă, stând la coadă de la ora 2 noaptea. Singura deosebire este că astăzi, dacă ţi-e foame, poţi face grevă pe săturate!
Gheorghe CIUL