Bătălia pentru Ardeal
     Înţelegerea problemelor specifice Ardealului - zonă multietnică, cu o istorie şi cultură circumscrise spaţiului european, cu o psihologie şi o percepţie a valorilor democraţiei oarecum aparte - a fost în tot timpul celor 11 ani de la revoluţie, dar şi ceva mai înainte, punctul slab al partidelor care s-au aflat la putere, în speţă a FSN-ului, FDSN-ului şi mai nou a PDSR-ului. Nu întâmplător orgoliile de oameni blânzi, aşezaţi, harnici, cu simţul datoriei, al dreptăţii şi al onoarei bine sendimentat în sânge, inşi disciplinaţi şi deschişi valorilor de tip occidental, au fost cultivate sau, dacă vreţi, încurajate de către unele partide cu o puternică tentă naţionalistă. Nu spunem ceva nou şi nici nu ne hazardăm când afirmăm că piaţa ardeleană a fost controlată până acum de Vatra Românească, apoi PUNR şi mai recent de PRM. Puternicele accente de centralism ale politicilor bugetare ca şi vălul imens al corupţiei întins peste zonele infestate de maladia "miliardarilor de carton" au dus la proliferarea ideii de autonomizare a Ardealului, de federalizare a ţării. În plus, pe acest fond de indecizie, de indiferenţă chiar, faţă de obştea Ardealului, a Puterii de pe Dâmboviţa, s-a ajuns la o puternică infuzie de capital şi investitori unguri pe piaţa economică a acestei zone. Ardealul a fost în aceşti ani o mare provocare pentru guvernele de la Bucureşti dar nici unul nu a cutezat să ia taurul de coarne şi să rezolve această temă - problemă. Tentativele PDSR de a pătrunde pe piaţa ardeleană au fost destul de anemice, de neconvingătoare şi neîndoielnic soldate cu eşecuri. Nu este deloc întâmplător că aici harta electorală înregistra după alegeri alte culori decât cele ale PDSR-ului.
     Iată însă că tabloul politic s-a schimbat şi din aliaţii politici de ieri ai PSD n-a mai rămas mare lucru. Practic, doar PRM a cunoscut o importantă ascensiune la ultimele alegeri. Era momentul ca PSD să-şi găsească un partener de drum viguros şi credibil. Posibilitatea de a-şi alătura pe udemerişti i-a creat noi probleme în perimetrul transilvan, mulţi români de aici simţindu-se marginalizaţi, trădaţi. Era, prin urmare, de aşteptat ca partidul de guvernământ să întreprindă ceva fezabil în acest sens. Şi, după o matură chibzuinţă, a lansat zilele trecute Manifestul pentru Ardeal, care se vrea un program politic special pentru Transilvania. Strategia "cuceririi Ardealului" îi are drept autori pe miniştrii clujeni ai Cabinetului Năstase. Fiind ei înşişi ardeleni din tată în fiu, au forjat această mişcare pe ceea ce defineşte în profunzime structura ardeleanului şi anume - orgoliul. Indiferent că fac parte dintr-un partid sau altul, românii din Ardeal au o trăsătură comună, acea convingere a superiorităţii.
     Autorii manifestului fac apel la conştiinţa de europeni a ardelenilor, marşând pe ideea redeşteptării în comunităţile ardeleneşti a conştiinţei de europeni, adormită de câteva decenii. Se face trimitere expresă la revitalizarea cultului, a civilizaţiei muncii, a nevoii de ordine şi disciplină, a dorinţei de organizare comunitară şi a spiritului naţional. I se atribuie Ardealului într-un mod manifest misiunea de a fi o locomotivă pentru integrarea întregului spaţiu românesc în cel european, Transilvania fiind acum socotită o poartă de intrare a economiei româneşti în Europa. Putem spune că programul politic vizând readucerea Ardealului pe orbita interesului naţional şi european este un pas strategic bine gândit de PSD.
Gheorghe JURCĂ