Cu ochii pe mass-media
Pateuri, propagandă şi alte otrăvuri
     În pofida eforturilor depuse de mass-media, în România nu s-a găsit nici urmă de antrax, toate prafurile cu această etichetă, expediate prietenilor de persoane înzestrate cu umor negru, dovedindu-se a fi cu totul altceva, de la făină la pudră de talc. Această nouă abatere de la standardele occidentale a fost suplinită, în inconfundabilul stil românesc, cu explozia la Botoşani a unei grave toxiinfecţii alimentare în rândul elevilor care au mâncat prăjituri şi produse de patiserie marca Recopan *"Concluzia ar fi că degeaba ne agităm profilactic, să nu ne prindă antraxul fără mască de gaze în debara, pentru că umplutura de brânză cu stafide dintr-o plăcintă comercializată la chioşc îşi face efectul cu mult mai repede. Multe chicinete de gogoşerii ar putea fi catalogate drept laboratoare teroriste. Aluatul se frământă în ligheane ruginite, de către cofetari cu scarlatină sau bucătărese cu herpes. (...) În România se poate muri înfricoşător de stupid. Noi chiar n-avem nevoie de bombe, vulcani activi sau ciclon. La noi poţi să cazi lat după ce-ai mâncat o brânzoaică, poţi să te pricopseşti cu bubuliţe după doi mititei cu muştar, poţi să te trezeşti cu limba umflată după un ecler. În bere găseşti cioburi, piuneze şi şoricei. În pâine, arheologii au găsit sârmă, sfoară şi alte unelte. Conservele se umflă în galantare de zici că au oreion, borcanele neetanşate înfloresc sub aroma mucegaiului, laptele face scămuţe brânzicioase. Pe unde te învârteşti, găseşti orori culinare. Pericolul rânjeşte la fiecare colţ de birt sau de patiserie. Am ajuns un paradis al produselor proaste. Dincolo de marfa alterată există şi enorm de multe produse neînghiţibile, din raţiuni de calitate: cornuleţe uscate, prăjituri cu untul topit, plăcinte cu patină de vechi, "cornuri cu caşcaval" fără caşcaval, "ruladă cu gem" fără gem, "pandişpan cu vişine" fără vişine. De câte ori nu vi s-a întâmplat să întrebaţi la o patiserie: "Sunt proaspete plăcintele?". "Daaaaa", vine răspunsul doamnei care îşi pileşte unghiile deasupra tăvii. O crezi şi ceri opt la pachet, ca să ajungi acasă şi să constaţi că au gust de pantof. (...) Nu e de râs, e de plâns. Se poate muri din cauza toxiinfecţiei alimentare. Au existat destule cazuri când, de la o conservă, s-a ajuns la septicemie. Dacă ar fi mai econom şi mai şmecher, bin Laden ar putea să le ceară sfaturi "cofetarilor" noştri. Să-i povestească ei cum se lasă crema la soare înainte de a fi pleoscăită într-un aluat matusalemic, cum se amestecă micii buni cu micii proşti şi se vând la grămadă, transformând un picnic inofensiv într-o adevărată ruletă rusească... Dacă nimeni nu va asmuţi o poteră vârtoasă asupra acestor atentatori, o să ajungem să ne ferim de patiserii ca de spitalele de boli contagioase. Trăim într-o ţară în care iresponsabilii umblă liberi, unde orice bucătar poate fi terorist de elită, unde moartea vine pe ţeava macaroanei. ("Naţional", 27 octombrie) *Dincolo de asemenea răbufniri de revoltă la adresa iresponsabilităţii care în România generează o permanentă stare de criză, presa şi societatea civilă par să se fi resemnat în faţa "atacurilor teroriste" de tot felul *"Astfel, deşi suntem ţara cu cele mai mari impozite din Europa (70% din cheltuielile salariale ale unei societăţi se duc la stat sub formă de taxe), populaţia pare împăcată cu soarta şi mulţumită de partidul de guvernământ. Potrivit sondajului CURS, efectuat la începutul lunii octombrie, 52% ar vota tot PSD, iar 47% sunt convinşi că Guvernul Năstase e capabil să îmbunătăţească situaţia ţării. Cu ce i-o fi vrăjit PSD şi Guvernul Năstase pe alegători dacă, după aproape un an de rateuri, aceştia continuă să creadă în ele? Ce le-o fi plăcând atât de mult la Guvernul Năstase? În anii trecuţi, când venea o scumpire, nu puteai sta la coadă fără să-ţi ţiuie urechile de câte înjurături şi blesteme la adresa ţărăniştilor auzeai. Acum, deşi produsele se scumpesc nonstop, aceleaşi cozi sunt tăcute, oftează uşor, dar nu mai blestemă PSD, ci soarta, aşa, în general. O explicaţie s-ar putea găsi şi în cifre: 43% din populaţie se declară de centru-stânga şi doar 19% de centru-dreapta. Cu alte cuvinte, populaţia îndură mai uşor mizeria dacă i-o face stânga - poate şi fiindcă e obişnuită cu situaţia, de zeci de ani - considerând-o în firea lucrurilor, dar scoate flăcări pe nări dacă mizeria vine dinspre dreapta, pe care, poate în mod reflex încă, n-o socoate de-a casei - ci o rudă de gradul doi. O fi aşa, n-o fi aşa, cine ştie? Cert este că PSD se lăfăie în sondaje singur pe tron, în timp ce restul partidelor stau pe jar sau pe coji de nucă. La celebra întrebare privind direcţia în care mergem, 43% au răspuns că direcţia e bună, iar alţi 43%, că direcţia e greşită. Se vede treaba că orice direcţie bună poate fi greşită, dacă nu ajungi la destinaţie, şi orice direcţie greşită pare bună, dacă ai senzaţia că faci mişcare. (Tia ŞERBĂNESCU, în "Curentul" din 26 octombrie) *O opinie foarte puţin îngăduitoare cu guvernanţii formulează Stelian Tănase tot în "Curentul", dar din 30 octombrie * "Între alegeri, partidele ajunse la putere se preocupă prea puţin de capul de locuitor, de aducătorul de voturi şi taxe. Lumea puterii e preocupată mai ales de imagine şi de bani. Amândouă se obţin în Occident. Aşa că toate motoarele sunt pornite cu forţă maximă într-acolo. Te faci respectat acasă dacă omul muncii află că ai uşile deschise la Washington, Berlin, Londra. Că el nu are nici un folos din asta e altceva. Plenipotenţiarul dâmboviţean negociază întâi de toate afacerile lui. Recte, comisioanele, contractele de unde îi pică ceva. (...) Vorbeşte o păsărească mai abitir decât ciorile de pe garduri. Altfel, şi el umblă cu cioara vopsită. Prin Occident îndrugă verzi şi uscate despre democraţie. De ţi-e mai mare dragul cum minte. Cum îi duce cu vorba. Cum îi ia în balon. Ce e la gura lui! Verzi şi uscate în căutare de verzişori, se înţelege. Vinde gogoşi despre integrarea în NATO şi UE etc. Face pe democratul, că aşa dă bine. Acasă însă, întoarce foaia. Pune pumnul în gură presei. A pus mâna pe toate afacerile. Un fel de feudalism sui generis a apărut mai nou în România. Vasali, clienţi, reţele, împărţirea prăzii după reguli precise impuse de la vârf. Întâi naşul, capo di tutti capi, apoi ceilalţi, ierarhic. Fiecare e în porţie, dacă face sluj. Cine nu apucă nimic, să scheaune, să latre, să pună genunchiul jos. Altfel, eşti curăţat. La preţ sunt obiceiurile mafiote: omerta, legea tăcerii. Ciocu' mic, fraiere, că te curăţ! Apoi vendetta: pedepsirea celor care ies din rânduri. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră! Cine e împotriva noastră, trebuie să dispară. Dacă are afaceri, sugrumă-l economic. Garda Financiară, Poliţia, Parchetul, Tribunalele, Banca, Administraţia sunt instrumentele favorite. Trebuie păstrate aparenţele, de dragul Occidentului. Altfel, mai scotea careva cuţitul sau trimitea o echipă de huligani să te molesteze sub paza întunericului. Prostul stă cu gura căscată şi ascultă la baliverne. E cocoşat de notele de plată la întreţinere, curent şi telefon. Se debranşează în masă de la binele pe care i-l face Guvernul. În schimb - pentru că e cuminte, cu botul pe labe - , are fericirea să afle ce bine trăieşte. De la televizor. Mâncătorii de rahat sunt la mare preţ şi bine plătiţi. Contribuabilul, prostul, capul de locuitor, plătitorul de abonament se droghează cu propagandă. E minţit pe banii lui. Distracţia costă. Prostul nu e prost, e doar sărac. Unul dintre cei 22 de milioane care se bucură de călătoria premierului peste Ocean. E gata să asculte un basm frumos. Se făcea că o duceam bine..." *Din păcate pentru PSD, există un politician care nu lasă lumea să adoarmă în braţele propagandei tip Dâncu. E vorba, desigur, de primarul general al Capitalei *"E cât se poate de clar! Traian Băsescu joacă de unul singur rolul opoziţiei. Nici partidul său, nici PNL nu se văd şi nu se aud în peisaj. Chiţăie din când în când, dar, din păcate, populaţia nu le prea bagă în seamă. Traian Băsescu, singur-singurel, e un fel de câine de pază (denumire rezervată de obicei presei, care a capotat în cazul de faţă). Primarul general al Capitalei a luat-o pe cont propriu. Şi trage ca un apucat. Face subiect de dispută din orice. Trimite ghicitori, interpelează, atacă, demolează. E un fel de orchestră civică şi politică. La prima vedere, e un spectacol niţel cam zgomotos. Nu trece zi fără ca "marinarul" să mai facă vreuna. Ai crede că e un fel de recital nesfârşit. Tot "spectacolul Băsescu" are un sens. Pare o aventură. Nu e! Şi ştiţi de ce? Foarte simplu! Într-un context în care în toată ţara s-au oprit difuzoarele (Vadim nu mai poate fi luat în calcul), Traian Băsescu e staţia de amplificare a tuturor insatisfacţiilor generate de PSD. El atacă şi corupţia, şi aranjamentele, şi slăbiciunile partidului de guvernământ. El, ca persoană. De-asta şi apare ca "one man show". Aşa se vede numai el, nu şi partidul. De-asta, de pe acum, Traian Băsescu e adversarul de moarte (politic vorbind) al lui Adrian Năstase. De aici nu mai este decât un pas până la o rivalitate pentru Preşedinţia României. Şi amândoi îşi dau seama că bătălia se câştigă acum. În consecinţă, Băsescu foloseşte fiecare prilej pentru a puncta, iar Adrian Năstase pentru a nu pierde poziţia importantă în clasamentul de imagine. E lesne de înţeles că trebuie să ne aşteptăm ca Traian Băsescu să tot crească în popularitate, iar Adrian Năstase, pe măsură ce tot dă faţă cu greutăţile guvernării, să mai scadă. Aşa se explică şi atacurile lui Traian Băsescu la adresa consilierilor PSD, şi reacţia dură a acestora împotriva primarului general. E un fel de "care pe care", iar din această luptă, oricât ar părea de aiurea, cel mai mult câştigă democraţia. (Cornel NISTORESCU, în "Evenimentul zilei" din 27 octombrie).
Maria Lucia MUNTEANU