Victima de azi, preşedintele de mâine?
     Este clar că, în ciuda măsurilor cu caracter populist luate în ultima vreme de actuala putere, partidul de guvernământ se află în scădere de popularitate. În luna iunie a.c., potrivit sondajelor, PSD deţinea 57% din simpatia electoratului, ajungând în prezent la numai 52%. O scădere a popularităţii cu cinci procente este în măsură să alarmeze chiar şi un partid bine înfipt la cârmă cum este PSD-ul, şi chiar printr-o ţară ca România, cu populaţie preponderent cu convingeri de stânga. De fapt scăderea de popularitate a partidului de guvernământ este, în cea mai mare parte, "rodul" sărăciei, mizeriei, şomajului, lipsei de perspective, pe care măsurile aşa-zis "dure" anti-corupţie şi de protecţie socială nu le pot contrabalansa. Dar mai multe motive de îngrijorare PARE să aibă partidul situat pe locul doi în topul simpatiei electoratului: Partidul "România Mare". Şi acesta este în scădere de popularitate: 17% în iunie, şi 14% în momentul de faţă. (Liberalii, pe locul trei, păstrează un procent care relevă, evident, stabilitatea politicii şi a susţinătorilor săi: 9%). Spuneam că PRM-ul PARE să aibă mai multe motive de îngrijorare, dar s-ar putea să nu fie chiar aşa. Vă veţi mira desigur, de o astfel de afirmaţie, făcută tocmai într-un moment ce pare dificil pentru PRM şi pentru liderul său (de fapt, "motorul" său), Corneliu Vadim Tudor. Deci partidul scade cu trei procente ca popularitate, iar Vadim Tudor se află în acest moment nu numai cu charisma şifonată, ci şi în pragul ridicării imunităţii parlamentare. (După care, pentru liderul PRM ar putea urma... închisoarea). Haideţi, însă, să judecăm lucid această situaţie. Scăderea popularităţii PRM, relevată de sondaje, nu este îngrijorătoare, căci electoratul "mic" al "României Mari" este, totuşi, mai stabil decât uriaşul electorat al PSD. Atâta timp cât va exista armată şi alte structuri (a căror esenţă de activitate se ghidează după repere naţionaliste), atâta timp cât vom avea motive să ne invidiem vecinii şi va mai exista în ţara asta o generaţie educată în spirit proletar-agresiv, PRM nu va rămâne fără electorat. Unii se tem însă, că, odată cu ridicarea imunităţii lui Corneliu Vadim Tudor şi eventuala sa pedepsire, "România Mare" chiar va înceta să existe. Nimic mai fals. Liderul ale cărui afirmaţii imprudente au pus pe jar lumea politică şi i-au stârnit la dezbatere pe toţi analiştii, cel pe care Cristian Tudor Popescu îl definea drept "suma răului", din nou este, trebuie să recunoaştem, un rău necesar. Şi dacă nu ar fi fost el ca să-şi asume rolul ingrat de "sperietoare xenofobă", ar fi fost un altul. Cui îi este necesar? Puterii, evident. Să nu uităm că Vadim Tudor a fost lansat pe scena politică de către Petre Roman imediat după 1990, ca "adversar al adversarilor" săi, ca alternativă de nedorit în nici o circumstanţă politică. Acelaşi lucru s-a întâmplat la alegerile din 2000, când folosirea liderului "României Mari" ca alternativă a determinat până şi îndreptarea unor intelectuali cu convingeri liberale către PSD, după principiul "mai bine dracu' decât mă-sa". Cât priveşte simpatia cu care este privit colericul Vadim Tudor şi adeziunile la PRM, acestea nu sunt decât modalităţi de contestare din partea electoratului a unui anumit tip de politică, cel la care asistăm de 10 ani încoace...
     În acest context, contestarea şi lehamitea electoratului va putea merge până acolo încât să-l propulseze pe Corneliu Vadim Tudor mai sus decât ne închipuim. Există în acest moment un pericol pe care foarte puţini îl sesizează: ridicarea imunităţii parlamentare îl va "victimiza" pe acesta şi, dacă lucrurile vor merge în ţară atât de prost pe cât se aşteaptă, el va fi perceput de către populaţia rebegită de frig şi topită de foame ca...unic salvator. Un salvator care a fost chiar pedepsit de către putere, pentru că i-a trântit "adevărul" în faţă. Concluzia? Dacă după ridicarea imunităţii parlamentare a lui Vadim Tudor nu va urma şi, cel puţin, o amendă penală, acesta va avea în alegerile pentru viitoarea legislatură atât de multă simpatie de partea sa, încât s-ar putea să-i fie destul de uşor să urce în fotoliul prezidenţial. O simpatie amplificată de faptul că, în fond, alternativa înspăimântătoare a PRM şi a liderului său nu au fost încercate încă la cârmă, decât pe locul secund...
     Cât priveşte afirmaţiile pe care Vadim Tudor le-a făcut şi care, cică, ar fi afectat puternic imaginea externă a ţării noastre, asta-i o gogoriţă. Marile puteri ştiu mai bine decât noi, autohtonii, ce se-ntâmplă în România. Şi politica internaţională echilibrată a tuturor guvernelor noastre de până acum sunt dovezi mai bune cu privire la poziţia României, decât orice declaraţie făcută de un lider politic îndelung cântărit şi observat.
Ioan HĂNŢULESCU