După extraordinara lor evoluţie de la Gent, gimnastele noastre au demonstrat că reprezintă
Cea mai puternică forţă a gimnasticii mondiale
Emoţia îţi frânge glasul, îţi aprinde torţele inimii şi te lasă perplex în faţa marilor campioni. Asta ni s-a întâmplat şi nouă românilor, miercuri seara, după ce am urmărit cu sufletul la gură evoluţia tinerelor noastre gimnaste la Campionatele Mondiale de la Gent (Belgia). Este pentru a cincea oară consecutiv când gimnastica feminină românească se situează pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, oferind iubitorilor acestui sport de pretutindeni o demonstraţie de virtuozitate, graţie, măiestrie, tenacitate şi forţă de concurs, o lecţie de cum pot fi convertite munca, înzestrarea nativă şi profesionalismul în super-performanţe, în adevărate giuvaiere de virtuozitate şi poezie a mişcării şi formelor corpului uman. Este un adevărat miracol cum această infernală maşină de produs mari campioane - gimnastica românească, scoate pe bandă rulantă super-staruri, care trezesc respect şi admiraţie pretutindeni acolo unde îşi pun în valoare talentul şi graţia.
Naţiuni puternice în care gradul de colectare şi selecţie a talentelor este indubitabil mai mare decât cel al României, sunt nevoite să privească cu resemnare, dar şi cu reală invidie la aceste fetişcane, înzestrate cu har, modestie, putere de muncă, caracter de mare învingător. Aceste adolescente care se numesc Andreea Răducan, Sabina Cojocar, Silvia Stroiescu, Andreea Ulmeanu şi Carmen Ionescu au intrat de acum în patrimoniul marilor valori sportive ale mapamondului. Aceste zeiţe de aur sunt cei mai autentici ambasadori ai României, lor şi tehnicienilor lotului, Octavian Belu şi Maria Bitang, le mulţumim pentru gloria adusă României prin acest superb succes.
Isprava gimnatelor noastre de la Gent, care sperăm că va fi urmată de încă multe altele, constituie o gură de oxigen pentru românul încovoiat de amărăciunea vieţii de zi cu zi, care nu mai are ochi să vadă şi urechi să audă nimic. Săturat de atâta minciună, cinism, aroganţă, nesimţire, lăcomie - livrate cotidian, bietul român are forţa să tresară, să se bucure la aceste evoluţii, adevărate capodopere ale geniului în sport. Şi uite aşa s-a demonstrat (a câta oară?) că dacă există ambiţie, putere de sacrificiu, talent, se pot realiza lucruri extraordinare. Poate că vor învăţa câte ceva din pilda acestor fete de aur şi politicienii noştri care ne pregătesc o iarnă de să ne îngheţe oasele. Dar să privim cu fruntea sus viitorul şi nu să ne resemnăm ca ciobănaşul din Mioriţa. (G.M.)
|