O nouă cacealma - cuponiada căldurii
     Ştim din anii trecuţi, ba chiar mai de dinaintea lui '89 că iernile sunt o mare pacoste pentru români. Ţara în care Mioriţa a fost trădată, iar meşterul Manole a devenit prizonierul propriei sale mentalităţi, devine pe timp de iarnă un spaţiu în care ne îngheaţă caloriferele, geamurile sunt garnisite de chiciură, dormim cu paltoanele pe noi. Ca nicăieri aiurea, iarna ne transformă în eschimoşi, în chinuiţi şi amărâţi, în candidaţi siguri la boli şi suferinţe, la trecerea hotarului vieţii. Tot mai multe apartamente devin spaţii unde caloriferele sunt obiecte de decor, tot mai multe oraşe concurează la titlul de mini-Siberii. Pe aşa zisa hartă a frigului care deja şi-a arătat colţii, apar şcoli, grădiniţe, spitale. Orice am face, oricâte mitinguri de sezon am organiza, iernii nu-i putem veni de hac. Ea îşi ia de fiecare dată tributul ei de suferinţă şi chiar moarte. Nu întâmplător s-a născut cea mai sinistră glumă: "dacă iarna asta nu murim, va fi vai de noi".
     Aşa cum spuneam, criza căldurii în anotimpul rece a devenit ceva obişnuit în România. Cauzele ţin de slabul management al societăţilor din domeniul energetic, de pierderile imense ce se datorează utilajelor şi echipamentelor învechite care n-au mai fost înlocuite de 40-50 de ani şi nu în ultimul rând de sărăcia populaţiei care neputându-şi achita facturile de plată se debranşează automat de la reţea. Este de la sine înţeles că pierderile mari de pe conductele şi canalele termice se regăsesc în facturile umflate ce trebuie plătite de populaţie, iar cetăţenii ori ignoră aceste facturi, ori îşi sudează caloriferele şi se restrâng într-o singură cameră. Într-o atare criză devenită un fel de ghilotină pentru viaţa şi sănătatea cetăţeanului de la bloc, guvernul încearcă să o scoată cumva la capăt, apelând la clasica cuponiadă de care să beneficieze familiile cele mai sărace, chestiune ce antrenează un adevărat război al birocraţiei. Familiile îndrituite a beneficia de aceste subvenţii vor trebui să prezinte la administraţiile locale, adeverinţe de venit pentru toţi membrii, talon de alocaţie de stat pentru copii, adeverinţe de elev sau de student, adeverinţe de la oficiul forţelor de muncă, talon de plată pentru ajutorul de şomaj sau alocaţii de sprijin, adeverinţe de salariu net, pentru cine are, taloane de pensie, proces-verbal de impunere privind impozitul pe venitul agricol, alte şi alte tipuri de adeverinţe, plus actele casei. Nevoit să alerge de colo-colo pentru a-şi face rost de aceste acte cetăţeanul alege soluţia să nu plătească nimic.
     Conştient de eventualele consecinţe, pentru a evita o situaţie dramatică în plină iarnă, guvernul a însărcinat SNP Petrom pentru a livra combustibil pe datorie localităţilor care n-au bani suficienţi. Aşadar, cele care vor avea de pătimit sunt primăriile în curtea cărora a fost aruncată pisica moartă a căldurii, în sensul că acestea n-au fonduri pentru a plăti acel 55% din resursele bugetare locale. În această situaţie primăriile se vor vedea silite să modifice preţurile de referinţă şi să scoată banii de la cei buni platnici prin umflarea tarifelor. În consecinţă, de la 1 ianuarie 2002 cetăţeanul, când va avea caloriferul îngheţat, va înjura de mama focului primăria, în timp ce guvernul s-a spălat pe mâini ca Pilat din Pont.
Gheorghe JURCĂ