La adăpostul corupţiei, furtul devine virtute
     Scriu aceste rânduri cu sentimentul zădărniciei că a patra putere în stat n-are, în esenţă, nici o putere. Nu o dată din acest spaţiu al ziarului "Unirea" am semnalat încălcări grosolane ale legislaţiei fără ca cineva să ridice măcar un deget pentru a repune în drepturi adevărul şi spiritul de dreptate. Dezvăluirile făcute s-au dovedit a fi vorbe în vânt, nesimţirea şi cinismul nici măcar nu le-au făcut să le tresare muşchii feţei. Este îngrijorător de trist să constaţi cum, la adăpostul corupţiei, răutatea, ticăloşia, pungăşia devin virtuţi. Interese mafiote de grup, cu ramificaţii până în cele mai înalte sfere, îşi fac jocul meschin, falsificând adevărul. Cu sprijinul din umbră al altor forţe oculte, nonvaloarea devine valoare, adevărul - minciună, democraţia - demagogie.
     Prea de multe ori ne este dat să întâlnim cazuri de încălcări flagrante de legislaţie, să demascăm acte de corupţie ca până la urmă să devenim ţinta ironiilor şi reproşurilor celor vizaţi. "Ce, tocmai voi, ziariştii v-aţi găsit să faceţi ordine şi dreptate în ţara asta? Ce naivi sunteţi! Dacă nu vă ştiţi descurca, n-aveţi abilitatea şi priceperea de-a naviga prin hăţişul legislaţiei, îi invidiaţi pe cei care au ştiut să facă avere şi au prosperat". Este opinia celor ce au prosperat peste noapte prin furtişag şi fraudă şi care după ce s-au văzut cu sacii urcaţi în căruţă, îi apucă un soi de amnezie nevrând să conceapă că legea este una pentru toţi şi că nimeni nu are dreptul de-a o eluda. Ce este mai trist că tocmai aceşti veleitari, aspiranţi la funcţiile publice uită de menirea lor de-a se pune în slujba celor mulţi. În mintea lor diabolică, cu cât furi mai mult din averea statului, cu atât eşti mai bine văzut şi respectat în ziua de azi.
     Nu ştiu cum se face că, ori de câte ori Puterea este confruntată cu revolta celor mulţi şi năpăstuiţi, scoate din mânecă asul unei noi ofensive împotriva corupţiei. Aşa au procedat toate guvernele postdecembriste. Nici echipa premierului Năstase nu face excepţie, care a anunţat recent declanşarea unei noi ofensive împotriva răului provocat de corupţie. Dorinţa manifestată de a curma răul din rădăcină, nu poate fi decât salutară. Să fie oare acum o luptă dreaptă, fără menajamente pentru calmarea şi diminuarea revoltătoarelor tunuri pe care le dau monştrii sacri ai corupţiei? Până acum dezvăluirile n-au fost niciodată la nivelul aşteptărilor. Au căzut în plasa atâtor echipe şi brigăzi de control doar borfaşi mărunţi şi mici găinari ce n-au avut loc în clanul rechinilor prădători de ţară. Acarul Păun a fost găsit vinovat de toate evaziunile fiscale, de introducerea în ţară, fără taxe vamale, de mărfuri de contrabandă ce însumează zeci şi sute de miliarde de lei.
     În situaţia creată nu mai miră pe nimeni faptul că Uniunea Europeană ne-a cam luat la ochi şi ne reproşează "nivelul prea ridicat al corupţiei". Avertismentul a venit tocmai acum când guvernanţii declară sus şi tare că vor cu tot dinadinsul să acceadă în NATO şi UE. Adevărul este că proliferarea corupţiei n-ar fi fost şi nu este posibilă fără generosul trafic de influenţă provenit chiar din cercurile guvernamentale, care au înlesnit şi favorizat privatizările dubioase, escrocheriile financiare. Corupţia s-a întins ca o molimă acaparând în mrejele ei mulţi parlamentari, potentaţi ai zilei, ce se opun cu înverşunare scoaterii adevărului la iveală. Dacă guvernul va fi ferm în luptă cu perfidia corupţiei, am spune că suntem martorii unei adevărate minuni. Dar cum minuni nu se prea produc pe aceste rău famate meleaguri, ne exprimăm scepticismul că nici mafia, corupţia şi alte fărădelegi nu vor fi stârpite prea curând, dar nici nu trebuie să ne lăsăm pradă fatalităţii. Poate odată şi-odată...
Sebastian TRUŢĂ