După "serenada" politică: Transilvania - Mon Amour, urmează
Trandafir de la Moldova - te iubesc că îţi ştiu vorba!
     Chiar dacă nu este campanie electorală, scurgându-se doar un an de la preluarea puterii în România de partidul celor trei trandafiri, chiar dacă nu se întrevăd nişte alegeri anticipate la orizontul politic autohton, răvaşele, sub formă de manifeste, sunt "armele" cu care PSD curtează provinciile istorice ale României. După lansarea controversatului Manifest pentru Transilvania, care a stârnit reacţii violente, în această săptămână a fost rândul Moldovei să primească "răvaşul" de ataşament al partidului de guvernământ. Prin "Manifestul - trandafir de la Moldova", guvernanţii încearcă să traducă în limbajul social-democrat gravele probleme sociale cu care se confruntă acestă regiune românească, unde, să recunoaştem, judeţe cum sunt Vasluiul, Botoşaniul concurează cu succes la un loc fruntaş în topul celor mai sărace din România.
     Manifestul lansat la Iaşi, capitala Moldovei şi locul pe care preşedintele Iliescu l-a ales pentru a sărbători ziua de 1 Decembrie, a fost "năşit" de "greii" Viorel Hrebenciuc şi Ioan Solcanu. Dacă pentru Transilvania au fost găsite comparaţii de genul "locomotiva integrării", "motorul economic", pentru Moldova au fost enumerate o serie de obiective de reuşita cărora depinde relansarea acestei regiuni care "a suferit un acut proces de marginalizare şi subdezvoltare economică". Cele două provincii sunt privite diferit de la Bucureşti; mireasa cea frumoasă, bogată dar cu nazuri şi ifose a fost şi a rămas şi după alegerile din 2000, cea mai "inabordabilă" din punct de vedere al scorului electoral obţinut de PDSR. Moldova - mireasa săracă dar cuminte şi ascultătoare a fost dintotdeauna "pământ social-democrat", partidul de guvernământ luând aproape toată felia tortului electoral la toate alegerile generale care au avut loc în România. Aşa că, vorba cântecului "Trandafir de la Moldova, te-aş iubi, dar nu-ţi ştiu vorba!" se referă, probabil, la celelalte formaţiuni politice, pentru că, aşa cum realitatea a dovedit-o, fostul PDSR, actualul PSD, o cunoaşte cel mai bine. Chiar şi în Manifestul pentru Moldova "vorba" cea mai utilizată a fost: "cerem Guvernului", "solicităm Guvernului", "cerem stoparea"... Iar când "cererile" vin din partea boss-ilor Hrebenciuc, Sechelariu, Solcanu, Cozmâncă, "Moldovei istorice" i se dă şi dimensiunea "zilelor noastre", prin relansarea agriculturii şi a industriei. Tot cu ocazia lansării Manifestului pentru Moldova, zestrea politică a PSD-ului a crescut prin aducerea la sânul social-democraţiei a primarului Iaşilor, Constantin Simirad cu formaţiunea lui politică cu tot, Partidul Moldovenilor. Astfel, după nenumărate peripluri politice prin PAC, CDR, cochetării cu PNL, Simirad şi-a descoperit brusc trăsăturile social-democrate, devenind brelocul de la cingătoarea PSD-ului.
     La capitolul "fiecare cu vecinii lui", dacă prin Transilvania s-a găsit deja poarta de la intrare în Europa de Vest, pentru Moldova se urmăreşte o mai bună punere în valoare a vecinătăţii cu Ucraina şi Republica Moldova, prin valorificarea celor două euroregiuni la care cele trei state sunt membre: Prutul Superior şi Dunărea de Jos. Manifestul precizează că Trilaterala: România - Republica Moldova - Ucraina, ar putea să se concentreze asupra realizării unor proiecte comune de natură să asigure o mai temeinică folosire a resurselor materiale şi umane de care dispun judeţele Moldovei. Pe când şi manifestul pentru... Ţara Românească?
Dana MOTREANU